1 După ce a terminat de dat învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să-i înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor.
2 Ioan a auzit din închisoare despre lucrările lui Cristos
3 şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: Tu eşti Acela care urmează să vină sau să aşteptăm pe altul?
4 Drept răspuns, Isus le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
5 Orbii îşi primesc vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se predică Evanghelia.
6 Fericit este acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.
7 Pe când se duceau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
8 Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine moi sunt în casele regilor.
9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet;
10 căci el este acela despre care s-a scris:
Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care va pregăti calea înaintea Ta.
11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei care dau năvală pun mâna pe ea.
13 Căci până la Ioan au profeţit toţi profeţii şi Legea.
14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.
15 Cine are urechi de auzit să audă.
16 Cu cine voi asemăna generaţia aceasta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe şi strigă celor din jurul lor:
17 V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.
18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând şi ei zic: Are demon!
19 A venit Fiul omului mâncând şi bând şi ei zic: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de impozite şi al păcătoşilor! Totuşi, Înţelepciunea s-a dovedit dreaptă prin lucrările ei.
20 Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
21 Vai de tine, Horazine! a zis El. Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă.
22 De aceea vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
23 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la locuinţa morţilor. Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
24 De aceea, vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru regiunea Sodomei decât pentru tine.
25 În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat copiilor.
26 Da, Tată, Te laud pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!
27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L reveleze.
28 Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.