1 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este permis să facă în ziua sabatului.
3 Dar Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit el şi cei care erau împreună cu el?
4 Că a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era permis să le mănânce nici lui, nici celor care erau cu el, ci numai preoţilor?
5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de sabat, preoţii calcă sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi?
6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă vreau, iar nu jertfe, n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi.
8 Căci Fiul omului este Domn şi al sabatului.
9 Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată învinui pe Isus, L-au întrebat: Este permis a vindeca în zilele de sabat?
11 El le-a răspuns: Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12 Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este permis a face bine în zilele de sabat.
13 Atunci a zis omului aceluia: Întinde-ţi mâna! El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L omoare pe Isus.
15 Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi bolnavii
16 şi le-a poruncit în mod categoric să nu-L facă cunoscut,
17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
18 Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti naţiunilor judecata.
19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi vocea pe străzi.
20 Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
21 Şi naţiunile vor spera în Numele Lui.
22 Atunci I-au adus un demonizat orb şi mut; şi Isus l-a vindecat, aşa că mutul vorbea şi vedea.
23 Mulţimile, mirate, ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David?
24 Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: Omul acesta scoate demonii cu nimeni altul decât cu Beelzebul, prinţul demonilor!
25 Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: Orice regat dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
26 Dacă Satan îl scoate afară pe Satan este dezbinat; deci cum poate dăinui regatul lui?
27 Şi dacă Eu scot afară demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
28 Dar dacă Eu scot afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă nu l-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
33 Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
34 Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi condamnat.
38 Atunci unii din experţii Legii şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!
39 Drept răspuns, El le-a zis: O generaţie vicleană şi adulteră cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.
40 Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
41 Bărbaţii din Ninive se vor ridica alături de generaţia aceasta în ziua judecăţii
şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predicarea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
42 Regina de la miazăzi se va ridica alături de generaţia aceasta în ziua judecăţii şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo şi starea din urmă a acestui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu această generaţie vicleană.
46 Pe când vorbea încă Isus mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
47 Atunci cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.
48 Dar Isus i-a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49 Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei!
50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.