1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
2 O mulţime de oameni s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se urce să şadă într-o corabie; iar toată mulţimea stătea pe ţărm.
3 El le-a vorbit despre multe lucruri în parabole, şi le-a zis: Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
6 Dar când a răsărit soarele, a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci.
9 Cine are urechi de auzit să audă.
10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: De ce le vorbeşti în parabole?
11 Isus le-a răspuns: Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12 Căci celui care are i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel care n-are se va lua chiar şi ce are.
13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, deşi văd, nu văd şi deşi aud, nu aud, nici nu înţeleg.
14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice:
Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
16 Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
17 Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
18 Ascultaţi, dar, ce înseamnă parabola semănătorului.
19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.
20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
21 dar n-are rădăcină în el, ci rezistă un timp; şi cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza Cuvântului, se leapădă îndată de el.
22 Sămânţa căzută între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24 Isus le-a pus înainte o altă parabolă şi le-a zis: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui.
25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26 Când au răsărit firele de grâu şi au rodit, s-a descoperit şi neghina.
27 Sclavii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Stăpâne, n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are dar neghină?
28 El le-a răspuns: Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Şi sclavii i-au zis: Vrei dar să mergem s-o smulgem?
29 Nu, le-a zis el, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.
31 Isus le-a pus înainte o altă parabolă şi le-a zis: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său.
32 Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
33 Le-a spus o altă parabolă, şi anume: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.
34 Isus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea deloc fără parabole,
35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice: Voi vorbi în parabole, voi spune lucruri ascunse de la crearea lumii.
36 Atunci Isus a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: Explică-ne parabola cu neghina din ogor.
37 El le-a răspuns: Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ogorul este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii Celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
41 Fiul omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt prilej de păcătuire şi pe cei care trăiesc fără de lege
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută perle frumoase.
46 Şi când găseşte o perlă de mare preţ, se duce să vândă tot ce are şi o cumpără.
47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o plasă aruncată în mare, care prinde tot felul de peşti.
48 După ce s-a umplut, pescarii o scot la mal, se aşează jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii. Îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
51 Aţi înţeles voi toate aceste lucruri? i-a întrebat Isus. Da, Doamne, I-au răspuns ei.
52 Şi El le-a zis: De aceea, orice ucenic care a învăţat tot ce trebuie despre Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.
53 După ce a terminat Isus parabolele acestea a plecat de acolo.
54 A venit în patria Sa şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei care-L auzeau se mirau şi ziceau: De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
55 Oare nu este El Fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?
57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire.
Dar Isus le-a zis: Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa Lui.
58 Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din cauza necredinţei lor.