1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus
2 şi le-a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip;
4 pentru că Ioan îi zicea: Nu-ţi este permis s-o ai de soţie.
5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că poporul îl considera pe Ioan un profet.
6 Dar, când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod.
7 De aceea i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8 Îndemnată de mama ei, ea a zis: Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
9 Tetrarhul s-a întristat, dar din cauza jurămintelor sale şi de ochii celor care şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
10 Şi a trimis să îi taie capul lui Ioan în închisoare.
11 Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus mamei sale.
12 Ucenicii lui Ioan au venit şi i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus să-I dea de ştire lui Isus.
13 Când a auzit Isus vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
14 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o mulţime mare, I S-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi timpul iată că a trecut; dă drumul mulţimii să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.
16 N-au nevoie să plece, le-a răspuns Isus; daţi-le voi să mănânce.
17 Dar ei I-au zis: N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18 Şi El le-a zis: Aduceţi-i aici la Mine!
19 Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor.
20 Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline de firimituri.
21 Cei care mâncaseră erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
22 Îndată după aceea, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor.
23 După ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo.
24 În timpul acesta, corabia era înconjurată de valuri în mijlocul mării, căci vântul era împotrivă.
25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare.
26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.
27 Isus le-a zis îndată: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
28 Doamne, I-a răspuns Petru, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.
29 Vino! i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus.
30 Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!
31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru cete-ai îndoit?
32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
33 Cei care erau în corabie au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
34 După ce au trecut marea, au venit în regiunea Ghenezaretului.
35 Oamenii din locul acela, care Îl cunoşteau pe Isus, au trimis să se dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii.
36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.