1 După şase zile, Isus i-a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
2 El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
3 Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4 Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, voi clădi aici trei locuinţe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
5 Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultaţi!
6 Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.
7 Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!
8 Ei şi-au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
9 Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: Să nu vorbiţi nimănui despre vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi.
10 Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: Oare de ce zic experţii Legii că întâi trebuie să vină Ilie?
11 Drept răspuns, Isus le-a zis: Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.
12 Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa va suferi şi Fiul omului din partea lor.
13 Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
14 Când au ajuns la mulţime, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:
15 Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic şi suferă rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.
16 L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
17 O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău! a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l aici la Mine.
18 Isus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a vindecat chiar în ceasul acela.
19 Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis, deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
20 Din cauza puţinei voastre credinţe, le-a zis Isus. Adevărat vă spun că dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui munte: Mută-te de aici acolo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
21 Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.
22 Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.
23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia. Ucenicii s-au întristat foarte mult.
24 Când au ajuns în Capernaum, cei care strângeau impozitul pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte impozitul?
25 Ba da, a răspuns Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau impozite sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?
26 Petru I-a răspuns: De la străini. Şi Isus i-a zis: Aşadar fiii sunt scutiţi.
27 Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea un statir; ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine.