1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?
2 Isus a chemat la El un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor
3 şi le-a zis: Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.
6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7 Vai de lume, din cauza prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul etern.
9 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul iadului.
10 Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd mereu faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu le lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să o caute pe cea rătăcită?
13 Şi dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru ceresc să piară nici unul măcar din aceşti micuţi.
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.
16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori.
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un colector de impozite.
18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19 Vă mai spun, iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.
21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: Doamne de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?
22 Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu slujitorii lui.
24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de talanţi.
25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria.
26 Slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: Stăpâne, mai lasă-mi puţin timp şi-ţi voi plăti tot.
27 Stăpânul acelui slujitor, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28 Slujitorul acela, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din colegii lui de serviciu care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.
29 Colegul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi-i zicea: Mai lasă-mi puţin timp şi-ţi voi plăti.
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până îi va plăti datoria.
31 Când au văzut colegii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus să-i spună stăpânului lor toate cele petrecute.
32 Atunci stăpânul l-a chemat la el pe slujitorul acesta şi i-a zis: Slujitor viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33 Oare nu se cuvenea să ai şi tu milă de colegul tău, cum am avut eu milă de tine?
34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc, dacă nu-l iertaţi din toată inima pe fratele vostru.