1 În popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, tăgăduindu-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor, vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar judecata îi paşte de mult şi distrugerea lor nu dormitează.
4 Căci, dacă nu i-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5 dacă n-a cruţat El lumea veche, ci l-a scăpat pe Noe, acest predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6 dacă a condamnat El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească drept exemple celor care vor trăi în nelegiuire,
7 şi dacă l-a scăpat pe dreptul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi
8 (căci dreptul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, din cauza celor pe care le vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite),
9 înseamnă că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10 mai ales pe cei care umblă după pofta lor necurată şi dispreţuiesc stăpânirea. Îndrăzneţi şi aroganţi, ei nu se tem să vorbească de rău fiinţele cereşti.
Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească autorităţile,
11 pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor.
12 Dar aceştia, ca nişte animale fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor muri în însăşi stricăciunea lor
13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi pângăriţi, se pun pe chefuit la mesele de dragoste, când iau masa împreună cu voi.
14 Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi.
15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu voce omenească, a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată bezna întunericului.
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, îi ademenesc cu poftele firii şi cu desfrânări pe cei care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire.
19 Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.