1 Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului cât timp trăieşte el?
2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de soţul ei cât timp trăieşte el, dar dacă-i moare soţul este dezlegată de legea soţului ei.
3 Dacă, deci, când îi trăieşte soţul ea se mărită cu altul, va fi numită adulteră, dar dacă-i moare soţul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este adulteră dacă se mărită cu altul.
4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui care a înviat din morţi; şi aceasta ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5 Căci când trăiam în firea pământească patimile păcatelor, stârnite de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
6 Dar acum am fost eliberaţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să-I slujim lui Dumnezeu într-un Duh nou, iar nu după vechea literă.
7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?
Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De exemplu, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti!
8 Apoi păcatul a folosit prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege păcatul este mort.
9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.
10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a cauzat moartea.
11 Căci păcatul a folosit prilejul, prin poruncă m-a amăgit şi chiar prin ea m-a omorât.
12 Aşa că Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci, un lucru bun mi-a lucrat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să fie descoperit ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să se arate din cale afară de păcătos.
14 Ştim, într-adevăr, că Legea este spirituală; dar eu sunt firesc, vândut rob păcatului.
15 Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
16 Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
17 Şi atunci nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Ştiu, într-adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
19 Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
22 Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu,
23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?…
25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu: prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, dar, cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.