1 Acum, dar, nu există nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 Într-adevăr, legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a condamnat păcatul în firea pământească trimiţându-L, din cauza păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 Într-adevăr, cei care trăiesc după îndemnurile firii pământeşti se gândesc la lucrurile firii pământeşti; pe când cei care trăiesc după îndemnurile Duhului se gândesc la lucrurile Duhului.
6 Şi gândirea la lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când gândirea la lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă gândirea la lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci, cei care sunt în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu.
9 Voi, însă, nu mai sunteţi în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Cristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din cauza păcatului; dar duhul vostru este viu din cauza dreptăţii.
11 Şi dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din cauza Duhului Său, care locuieşte în voi.
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14 Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un Duh de înfiere care ne face să strigăm: Ava! adică: Tată!
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.
18 Eu consider că suferinţele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu gloria viitoare, care ne va fi revelată.
19 De asemenea, şi creaţia aşteaptă cu o dorinţă înflăcărată revelarea fiilor lui Dumnezeu.
20 Căci creaţia a fost supusă descompunerii – nu de voie, ci din cauza celui care a supus-o – cu speranţa, însă,
21 că şi ea va fi eliberată din robia descompunerii, ca să aibă parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
22 Dar ştim că până în ziua de azi toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii.
23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci în speranţa aceasta am fost mântuiţi. Dar o speranţă care se vede nu mai este speranţă; pentru că ce se vede se mai poate spera?
25 Pe când, dacă sperăm ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
27 Şi Cel care cercetează inimile ştie care este gândirea Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor care sunt chemaţi după planul Său.
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi predestinat să fie conformaţi chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a predestinat, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat i-a şi considerat drepţi; iar pe aceia pe care i-a considerat drepţi i-a şi glorificat.
31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32 El, care nu L-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
33 Cine va ridica vreo învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i consideră drepţi!
34 Cine-i va condamna? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36 După cum este scris: Din cauza Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem consideraţi ca nişte oi de tăiat.
37 Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.
38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici altceva din toată creaţia nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.