1 În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o coroană de douăsprezece stele pe cap.
2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi suferea mult ca să nască.
3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne, şi şapte coroane regale pe capete.
4 Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El va conduce toate naţiunile cu un sceptru de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.
6 Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,
8 dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
10 Şi am auzit în cer o voce puternică, ce zicea: Acum a venit mântuirea, puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului Lui; pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11 Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp.
13 Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început s-o urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
14 Şi cele două aripi ale vulturului cel mare i-au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.
15 Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
16 Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.
17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi ţine mărturia lui Isus Cristos.