1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el.
2 Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată naţiunilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.
3 Voi da celor doi martori ai mei să profeţească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.
5 Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să moară în felul acesta.
6 Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor dori.
7 Când îşi vor termina mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.
8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa marii cetăţi, care în sens spiritual se numeşte Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.
9 Şi oameni din orice popor, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice naţiune vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
10 Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi vor râde de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe locuitorii pământului.
11 Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică i-a apucat pe cei care i-au văzut.
12 Şi au auzit din cer o voce tare, care le zicea: Urcaţi-vă aici! Şi s-au urcat într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.
13 În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi I-au dat glorie Dumnezeului cerului.
14 A doua urgie a trecut. Iată că a treia urgie vine curând.
15 Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit voci puternice, care ziceau: Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristosului Său. Şi El va domni din eternitate în eternitate.
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor s-au aruncat cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu
17 şi au zis: Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să stăpâneşti.
18 Naţiunile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit timpul să-i judeci pe cei morţi, să-i răsplăteşti pe robii Tăi profeţi, pe sfinţi şi pe cei care se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să-i distrugi pe cei care distrug pământul!
19 Şi Templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, voci, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.