10
Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.
În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ
şi a strigat cu voce puternică, aşa cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă vocile lor.
Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă vocile lor, eram gata să încep să scriu; şi am auzit din cer o voce care zicea: Sigilează ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!
Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
şi a jurat pe Cel care este viu din eternitate în eternitate, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o întârziere,
ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, profeţilor.
Şi vocea pe care o auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: Du-te şi ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!
M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. Ia-o, mi-a zis el, şi mănânc-o; ea îţi va amărî stomacul, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10 Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune.
11 Apoi mi-au zis: Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la multe popoare, naţiuni, limbi şi regi.