1 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului
2 şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
3 Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o autoritate, ca autoritatea pe care o au scorpionii pământului.
4 Li s-a zis să nu distrugă iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai oamenii care n-aveau pe frunte sigiliul lui Dumnezeu.
5 Li s-a dat autoritate nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul unui om înţepat de scorpion.
6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.
7 Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de coroane, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
8 Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă în luptă.
10 Aveau nişte cozi ca de scorpioni, cu ace. Şi în cozile lor stătea autoritatea pe care o aveau ca să-i atace pe oameni cinci luni.
11 Peste ele îl aveau ca rege pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se numeşte Abadon, iar pe greceşte Apolion.
12 Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.
13 Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit o voce din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
14 şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţă: Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!
15 Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.
16 Armata lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.
17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.
18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.
19 Căci autoritatea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele atacau.
20 Ceilalţi oameni care n-au fost ucişi de aceste urgii nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
21 Şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de hoţiile lor.