1 Şi am judecat aceasta întru mine, ca să nu mai viu cu întristare la voi.
2 Că de voiu face eu voao întristare, şi cine easte carele să mă vesălească, făeă numai cel întristat de la mine?
3 Şi am scris voao aceasta, ca, venind, să nu am întristare de ceale ce mi să cădea să mă bucur, având nădeajde spre voi toţi că bucuriia mea a voastră, a tuturor, easte.
4 Că din multă întristare şi din necazul inimii, am scris voao cu multe lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dra-gostea carea am din destul spre voi.
5 Iară de m-au întristat cineva, nu m-au întristat pre mine, ci din parte, ca să nu vă îngreoiez pre voi, pre toţi.
6 Că destul easte unuia ca aceluia certarea aceasta, carea easte de cătră mulţi.
7 Aşea cât, împrotivă, mai mult să-i dăruiţi şi să-l mângăiaţi, ca nu cumva pentru mai multa măhnire să se înghiţă unul ca acela.
8 Pentru aceaea, vă rog pre voi ca să vă întăriţi spre acela dragostea.
9 Că pentru aceasta am şi scris, ca să cunosc cugetul vostru, oare sânteţi întru toate ascultători.
10 Iară de iertaţi cuiva ceva, şi eu; că şi eu, de am îngăduit ceva, cui am îngăduit, pentru voi în faţa lui Hristos, ca să nu fim cuprinşi de satana,
11 Că ştim amăgiturile lui.
12 Şi, venind eu în Troada pentru Buna-vestire a lui Hristos şi uşe deşchisă fiind mie în Domnul, nu am avut odihnă sufletului mieu, neaflând pre Tit, fratele mieu.
13 Ci, luându-mi zioa bună de la ei, am mers în Machidoniia.
14 Iară lui Dumnezeu, mulţămită, Celui ce ne face pre noi pururea biruitori întru Hristos şi arată mireazma cunoştinţii Sale prin noi, în tot locul.
15 Că a lui Hristos bună mireazmă sântem lui Dumnezeu, întru cei ce să mântuiesc şi întru cei ce pier.
16 Unora, adecă, miros de moarte spre moarte, iară altora, miros de viiaţă spre viiaţă, şi spre aceastea cine e cuvios?
17 Că nu sântem ca cei mulţi, carii ameas-tecă cuvântul lui Dumnezeu, ci ca dintru curăţie, ci ca de la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, întru Hristos grăim.