1 Au, doară, înceapem iară pre noi a ne lăuda? Sau, doară, ne trebuiesc (precum oarecărora) cărţi de laudă cătră voi, sau de la voi, de laudă?
2 Cartea noastră voi sânteţi, scrisă în inimile noastre, carea să ştie şi să ceteaşte de toţi oamenii.
3 Arătaţi, fiindcă sânteţi Cartea lui Hristos, cea slujâtă de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu în table de piiatră, ci în tablele inimii ceale trupeşti.
4 Iară nădeajde ca aceasta avem prin Hristos cătră Dumnezeu;
5 Nu că destui sântem noi a cugeta de la noi ceva, ca dintru noi, ci destularea noastră easte de la Dumnezeu;
6 Cel ce ne-au şi destoinicit pre noi a fi slujitori Legii Noao, nu slovei, ci Duhului, că slova omoară, iară Duhul face viu.
7 Că de au fost slujba morţii, cu slove închipuită, în pietri, făcută cu mărire, cât nu putea fiii lui Israil să caute la faţa lui Moisi, pentru mărirea feaţii lui cea trecătoare,
8 Cum nu va fi mai mult slujba Duhului în mărire?
9 Că, de era slujba osândirii mărire, cu mult mai vârtos va prisosi slujba dreptăţii întru mărire.
10 Că încă nu era mărită ceaea ce să mărea întru această parte, pentru mărirea cea covârşitoare.
11 Că, de easte cea trecătoare mărită, cu mult mai vârtos cea netrecătoare easte întru mărire.
12 Deci, având nădeajde ca aceasta, cu multă îndrăzneală lucrăm,
13 Şi nu precum Moisi punea acoperemânt preste faţa sa, ca să nu vază fiii lui Israil sfârşitul ceii ce era trecătoare,
14 Ci au orbit sâmţirile lor, că până astăzi acelaşi acoperemânt, întru cetirea Legii Vechi, rămâne nedescoperit, care întru Hristos să strică;
15 Ci până astăzi, când să ceteaşte Moisi, acoperemânt pre inima lor easte pus;
16 Iară când să vor întoarce cătră Domnul, să va luoa acoperemântul.
17 Iară Domnul easte Duhul şi, unde easte Duhul Domnului, acolo e slobozeniia.
18 Iară noi toţi, cu faţa descoperită, ca printr-o oglindă, mărirea Domnului privind, spre acelaşi chip ne prefacem din mărire în mărire, ca din Duhul Domnului.