1 „Pe Fivi, sora noastră, care,
Rang de diaconiţă, are
În Chencrea-n Biserica noastră,
O las, acum, în grija voastră.
2 În Domnul, bine, s-o primiţi
Şi-un vrednic chip, să dovediţi,
Ca nişte sfinţi adevăraţi.
De-aceea, să o ajutaţi
Cu tot ce are trebuinţă,
Căci şi ea – după-a ei putinţă –
S-a arătat de ajutor
Şi mie, dar şi fraţilor.
3 Să-i spuneţi „sănătate” voi,
Priscilei şi, mai vreau, apoi,
Ca să îi spuneţi „sănătate”
Şi lui Acuila – al meu frate –
Căci ei sunt, în Hristos, mereu,
Tovarăşi buni, în lucrul meu.
4 Ei nu au pregetat, deloc,
Să-şi pună a lor viaţă-n joc,
Să-mi poată scăpa viaţa, mie.
Le mulţumesc şi, vreau să ştie,
Că şi Bisericile care
Sunt dintre Neamuri – fiecare –
Aduce a sa mulţumire.
5 De-asemenea, să daţi de ştire,
Ca „sănătate” să se spună,
Bisericii care se-adună
În casa lor. Voiesc, apoi,
Lui Epenet, să-i spuneţi voi,
Din parte-mi, „multă sănătate”;
El este prea iubitul frate,
Care îmi e de căpătâi,
Căci în Hristos, rodul dintâi
S-a dovedit – rodul ales –
Care-i, din Asia, cules.
6 Să-i spuneţi „sănătate” – apoi,
Mariei, care, pentru voi,
Neîncetat, s-a ostenit.
7 Şi lui Andronic, negreşit,
Să îi transmiteţi „sănătate”.
Aste urări să fie date
Şi Iuniei, pentru că ei,
Rude, îmi sunt, şi-au fost ai mei
Tovarăşi, când, întemniţat,
Cu ei alături, m-am aflat.
‘Nainte de-a fi eu venit,
Ei, de Hristos, s-au alipit.
Oameni de vază, dragii mei,
Se află-ntre apostoli, ei.
8 Lui Ampliat, doresc apoi,
Să-i spuneţi „sănătate” voi,
Căci este prea iubitul meu,
Aflat în Domnul, tot mereu.
9 Lui Urban, spuneţi „sănătate”,
Căci el este al nostru frate
Şi ni-e tovarăş, în Hristos,
În lucrul nost’, anevoios.
Lui Stache, prea iubitul meu,
Tot „sănătate”, îi zic eu.
10 Lui Apele, vă rog, apoi,
Să-i spuneţi „sănătate” voi.
El, în Hristos, s-a arătat
A fi tovarăş încercat.
Pe-Aristobul, să nu-l uitaţi
Şi, „sănătate”, să uraţi
Şi celor care se găsesc
În casa lui, de locuiesc.
11 Şi lui Ierodion, aş vrea –
Cel care este ruda mea –
Să-i spuneţi „sănătate” voi.
Transmiteţi „sănătate”-apoi,
La fel, aşa precum am zis,
Celor din casa lui Narcis,
Cari sunt ai Domnului. Apoi,
12 Trifenei şi Trifosei, voi,
Tot „sănătate”, le uraţi,
Pentru că ei – dragii mei fraţi –
Doar pentru Domnul, ostenesc.
Tot sănătate îi doresc
Persidei, căci se străduieşte,
În Domnul, şi se osteneşte,
Iar de aceea, o iubesc.
13 Lui Ruf, de-asemeni, îi doresc
Tot sănătate, căci ales,
În Domnul, e; bine-nţeles,
La fel şi mamei lui apoi,
Să-i spuneţi „sănătate” voi,
Pentru că, totdeauna, ea
A fost la fel, ca mama mea.
14 Lui Asincrit, să-i spuneţi voi,
De-asemeni, „sănătate”-apoi.
Nici pe Flegon să nu-l uitaţi;
Lui Hermes, vreau să îi uraţi –
Şi lui Patroba – „sănătate”,
Lui Herma, şi oricărui frate
Va fi aflat, atunci, cu ei.
15 De Filolog dar, dragii mei,
Am să vă rog, să nu uitaţi;
Şi Iuliei, vreau să-i uraţi,
Şi lui Olimpa şi Nereu,
Şi sfinţilor care, mereu,
Vin pe la ei, când se adună,
Să poată fi toţi, împreună.
16 La fiecare dintre voi,
C-o sărutare sfântă-apoi,
Să vă transmiteţi „sănătate”.
Eu, din Bisericile-aflate
În Domnul nost’ Hristos Iisus,
Astă urare, v-am adus.
Să spuneţi dar, la orice frate,
Din partea noastră, „sănătate”!”
17 „Vă-ndemn dar, fraţilor, să ştiţi
Ca tot mereu să vă feriţi
De-aceia cari fac dezbinare
Şi au stârnit, doar, tulburare,
Faţă de-o-nvăţătură dată
Vouă, şi cari e-adevărată.
Vă sfătuiesc dar, dragii mei,
Ca să vă depărtaţi de ei.
18 Astfel de oameni dovedesc
Căci nu pe Domnul Îl slujesc –
Nu pe Hristos deci, fraţilor –
Ci îşi slujesc pântecul lor.
Prin vorbe dulci şi-amăgitoare,
Ei îi înşeală pe cei care
S-au arătat ascultători,
Precum şi lesne-ncrezători.
19 Cât despre voi, este ştiută –
Căci peste tot e cunoscută –
Acum, a voastră ascultare,
Şi pildă-i pentru fiecare.
Mă bucur, sincer, pentru voi,
Şi vă doresc la toţi, apoi,
Ca, ne-ncetat, să căutaţi,
Cu-nţelepciune, să lucraţi.
Când, pentru „bine”, osteniţi,
Vreau, înţelepţi, să vă vădiţi.
Faţă de „rău”, dragii mei fraţi,
Drept proşti, voi să vă arătaţi.
20 De Domnul păcii – negreşit –
Curând, Satan va fi zdrobit
Şi, la picioare, vi-l aşează,
În vremurile ce urmează.
Până atunci, harul de sus,
Al Domnului Hristos Iisus –
Acum şi-n anii care vin –
Să îl aveţi, cu voi! Amin.”
21 „Şi Timotei, al nostru frate –
Şi-al meu tovarăş – „sănătate”,
Prin mine-acuma, v-a trimis;
Şi Luciu, tot aşa, v-a scris.
Iason, Sosipater apoi –
Rudele mele – pentru voi,
Tot „sănătate” v-au transmis.
22 Eu – Terţiu – cel care am scris
Epistola, în Dumnezeu,
De-asemeni, vă urez, mereu,
Tot sănătate. Pentru voi,
23 Şi Gaiu mai urează-apoi.
El este gazda cea pe care,
Eu şi Biserica, o are.
Erast vă spune „sănătate” –
El vistiernic e-n cetate.
Fratele Cuart, apoi, la fel,
Tot „sănătate”-a zis şi el.
24 Acuma, harul cel de sus,
Al Domnului Hristos Iisus,
Mereu – prin anii care vin –
Să îl aveţi cu voi! Amin.
25 A Celui care se vădeşte
Că ne-ncetat vă întăreşte
Prin Evanghelia ce-am adus
Şi prin cuvântul lui Iisus –
Cari este propovăduit –
Să-I fie slava, potrivit
Descoperirii ce-a făcut-o
Asupra tainei ce-a ţinut-o,
Atâtea veacuri, bine-ascunsă,
Ca să rămână nepătrunsă,
26 Până a-ngăduit să vină,
Să se arate în lumină,
Prin scrierea prorocilor,
După porunca dată lor,
Şi prin voinţa Celui care
E Dumnezeu veşnic şi mare;
Descoperirea a fost spusă
Spre-a fi la cunoştinţă-adusă,
În faţa oricărui popor.
Ea e trimisă tuturor
Şi dă, astfel, la toţi, putinţă,
Ca să asculte, de credinţă.
27 Mereu, numai a Celui care,
Singur, înţelepciune, are,
A Dumnezeului de Sus –
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus –
Acum, şi-n anii care vin,
Slava să fie-n veci! Amin.