1 Şi a fost aşa: când a îmbătrânit Isaac şi ochii i se întunecaseră, de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!“ 2 Şi el i-a zis: „Iată-mă“. Şi el a zis: „Iată acum, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. 3 Acum dar ia-ţi, te rog, armele, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi prinde-mi vânat. 4 Şi găteşte-mi bucate gustoase, cum îmi plac mie, şi adu-mi-le să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri“. 5 Şi Rebeca a auzit când a vorbit Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp să prindă vânat şi să-l aducă.
6 Şi Rebeca a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, spunând: 7 «Adu-mi vânat şi găteşte-mi bucate gustoase, ca să mănânc şi să te binecuvântez înaintea Domnului, înainte de moartea mea». 8 Şi acum, fiul meu, ascultă glasul meu în ceea ce-ţi poruncesc. 9 Mergi, te rog, la turmă şi ia-mi de acolo doi iezi dintre capre şi voi pregăti din ei bucate gustoase pentru tatăl tău, cum îi plac lui. 10 Şi le vei duce la tatăl tău, ca să mănânce şi să te binecuvânteze înainte de moartea sa“. 11 Şi Iacov a zis mamei sale Rebeca: „Iată, Esau, fratele meu, este păros, iar eu sunt fără păr. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi fi înaintea lui ca un înşelător şi voi aduce asupra mea blestem, iar nu binecuvântare“. 13 Şi mama lui i-a zis: „Peste mine fie blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu şi mergi şi adu-mi“. 14 Şi a mers şi i-a luat şi i-a adus mamei sale; şi mama lui a gătit bucate gustoase, cum îi plăceau tatălui său. 15 Şi Rebeca a luat hainele de preţ ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, şi a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic. 16 Şi pieile iezilor le-a pus pe mâinile lui şi pe partea fără păr a gâtului său. 17 Şi bucatele gustoase şi pâinea pe care o făcuse le-a dat în mâna fiului său, Iacov.
18 Şi el a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!“ Şi el a zis: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?“ 19 Şi Iacov a zis tatălui său: „Eu sunt Esau, întâiul-născut al tău; am făcut cum mi-ai zis. Ridică-te, te rog, şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău“. 20 Şi Isaac a zis fiului său: „Cum ai găsit aşa de repede, fiul meu?“ Şi el a zis: „Pentru că Domnul Dumnezeul tău mi l-a trimis înainte“. 21 Şi Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, te rog, ca să te pipăi, fiul meu, dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu“. 22 Şi Iacov s-a apropiat de Isaac, tatăl său, şi el l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau“. 23 Şi nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat. 24 Şi a zis: „Eşti tu cu adevărat fiul meu, Esau?“ Şi el a zis: „Eu sunt“. 25 Şi a zis: „Adu-mi-l aproape şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu“. Şi i l-a adus aproape şi a mâncat; şi i-a adus vin şi a băut. 26 Şi tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te acum şi sărută-mă, fiul meu“. 27 Şi el s-a apropiat şi l-a sărutat. Şi a mirosit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat, şi a zis:
„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o Domnul. 28 Şi Dumnezeu să-ţi dea din roua cerurilor
şi din grăsimea pământului
şi belşug de grâu şi de must. 29 Popoare să-ţi slujească
şi naţiuni să se plece înaintea ta!
Să fii stăpân peste fraţii tăi
şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta!
Blestemat să fie cel care te va blestema
şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta“.
30 Şi a fost aşa: după ce a sfârşit Isaac de binecuvântat pe Iacov, şi Iacov tocmai ieşise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa. 31 Şi gătise şi el bucate gustoase şi le-a adus tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău“. 32 Şi Isaac, tatăl său, i-a zis: „Cine eşti tu?“ Şi el a zis: „Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut, Esau“. 33 Şi Isaac s-a cutremurat cu foarte mare tremur şi a zis: „Cine este deci cel care a prins vânatul şi mi l-a adus? Şi am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. Şi va fi binecuvântat“. 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a strigat cu glas foarte tare şi foarte amărât şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“ 35 Şi el i-a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea“. 36 Şi el a zis: „Oare nu pe drept a fost numit el Iacov? Pentru că acum a doua oară m-a înşelat; mi-a luat dreptul de întâi-născut şi, iată, acum mi-a luat binecuvântarea“. Şi a zis: „N-ai păstrat o binecuvântare pentru mine?“ 37 Şi Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpânul tău şi i-am dat pe toţi fraţii săi ca robi şi l-am înzestrat cu grâu şi cu must, şi ce voi face acum pentru tine, fiul meu?“ 38 Şi Esau a zis tatălui său: „Ai numai o binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Şi Isaac, tatăl său, a răspuns şi i-a zis:
„Iată, locuinţa ta va fi în grăsimea pământului
şi în roua cerurilor de sus; 40 şi vei trăi din sabia ta;
şi vei sluji fratelui tău;
şi va fi aşa: când te vei răscula,
vei scutura jugul lui de pe grumazul tău“.
41 Şi Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Se apropie zilele de jale pentru tatăl meu şi voi ucide pe fratele meu Iacov“. 42 Şi cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Şi ea a trimis şi a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se mângâie cu privire la tine că te va ucide. 43 Acum dar, fiul meu, ascultă glasul meu şi ridică-te, fugi în Haran la Laban, fratele meu. 44 Şi rămâi la el câteva zile, până va trece furia fratelui tău; 45 până va trece mânia fratelui tău de la tine şi va uita ce i-ai făcut; atunci voi trimite şi te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?“
46 Şi Rebeca a zis lui Isaac: „M-am săturat de viaţă din cauza fiicelor lui Het! Dacă Iacov îşi va lua soţie dintre fiicele lui Het, ca acestea, dintre fiicele ţării, la ce bun îmi va fi viaţa?“