1 Şi Iacov a pornit la drum şi a mers în ţara fiilor răsăritului. 2 Şi s-a uitat şi iată o fântână în câmp şi, iată, trei turme de oi se odihneau lângă ea, pentru că din fântâna aceea adăpau turmele; şi o piatră mare era pe gura fântânii. 3 Şi toate turmele se strângeau acolo. Şi prăvăleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau oile şi din nou puneau piatra la loc pe gura fântânii. 4 Şi Iacov le-a zis: „Fraţii mei, de unde sunteţi?“ Şi ei au zis: „Din Haran“. 5 Şi le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?“ Şi ei au zis: „Cunoaştem“. 6 Şi le-a zis: „Este sănătos?“ Şi au zis: „Sănătos şi, iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile“. 7 Şi el a zis: „Iată, este încă ziua mare; nu este timpul ca să fie strânse vitele; adăpaţi oile şi mergeţi şi le paşteţi“. 8 Şi ei au zis: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele şi vor prăvăli piatra de pe gura fântânii; atunci adăpăm oile“. 9 Şi, pe când le vorbea el încă, a venit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea era păstoriţă. 10 Şi a fost aşa: când a văzut pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale, Iacov s-a apropiat şi a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 Şi Iacov a sărutat pe Rahela şi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 12 Şi Iacov a spus Rahelei că este ruda tatălui ei şi că este fiul Rebecăi; şi ea a alergat şi a spus tatălui ei. 13 Şi a fost aşa: îndată ce a auzit Laban ştirea despre Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat în întâmpinare şi l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi l-a adus în casa lui. Şi a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14 Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti osul meu şi carnea mea“. Şi a rămas la el o lună de zile.
15 Şi Laban a zis lui Iacov: „Pentru că eşti fratele meu, îmi vei sluji tu degeaba? Spune-mi, care să-ţi fie plata?“ 16 Şi Laban avea două fiice; numele celei mai mari era Leea şi numele celei mai mici, Rahela. 17 Şi Leea avea ochi slabi, iar Rahela era frumoasă la statură şi frumoasă la faţă. 18 Şi Iacov iubea pe Rahela. Şi i-a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică“. 19 Şi Laban i-a zis: „Mai bine să ţi-o dau ţie decât s-o dau altui bărbat; rămâi cu mine“. 20 Şi Iacov a slujit pentru Rahela şapte ani; şi au părut în ochii lui ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
21 Şi Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că mi s-au împlinit zilele să intru la ea“. 22 Şi Laban a strâns pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ. 23 Şi a fost aşa: seara a luat pe fiica sa, Leea, şi a dus-o la el; şi el a intrat la ea. 24 Şi Laban a dat pe roaba sa, Zilpa, ca roabă fiicei sale, Leea. 25 Şi a fost aşa: dimineaţa, iată, era Leea. Şi a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit pentru Rahela? Pentru ce, dar, m-ai înşelat?“ 26 Şi Laban i-a zis: „În locurile noastre nu se face aşa, să dai pe cea mai mică înaintea celei întâi-născute. 27 Împlineşte săptămâna cu aceasta şi îţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei face la mine încă alţi şapte ani“. 28 Şi Iacov a făcut aşa şi a împlinit săptămâna cu ea. Şi i-a dat de soţie şi pe Rahela, fiica sa. 29 Şi Laban a dat pe roaba sa, Bilha, ca roabă Rahelei, fiica sa. 30 Şi a intrat şi la Rahela; şi iubea pe Rahela mai mult decât pe Leea. Şi i-a slujit încă alţi şapte ani.
31 Şi Domnul a văzut că Leea nu este iubită şi i-a deschis pântecele; iar Rahela era sterilă. 32 Şi Leea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi i-a pus numele Ruben, căci a zis: „Pentru că Domnul a văzut întristarea mea; pentru că acum soţul meu mă va iubi“. 33 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, de aceea mi-a dat şi pe acesta“. Şi i-a pus numele Simeon. 34 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a zis: „Acum, de data aceasta soţul meu se va lipi de mine, pentru că i-am născut trei fii“. De aceea i-a pus numele Levi. 35 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a zis: „De astă dată voi lăuda pe Domnul“. De aceea i-a pus numele Iuda. Şi a încetat să nască.