1 Şi el a auzit cuvintele fiilor lui Laban care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi din ceea ce era al tatălui nostru şi-a agonisit el toată avuţia aceasta“. 2 Şi Iacov s-a uitat la faţa lui Laban şi, iată, ea nu era faţă de el ca mai înainte. 3 Şi Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale; şi Eu voi fi cu tine“. 4 Şi Iacov a trimis şi a chemat pe Rahela şi pe Leea la câmp, la turma lui. 5 Şi le-a zis: „Văd că faţa tatălui vostru nu este faţă de mine ca mai înainte. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Şi voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Şi tatăl vostru m-a înşelat şi de zece ori mi-a schimbat plata. Însă Dumnezeu nu l-a lăsat să-mi facă rău. 8 Dacă zicea astfel: «Cele pestriţe vor fi plata ta!», atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă zicea astfel: «Cele bălţate vor fi plata ta!», atunci toate oile fătau miei bălţaţi. 9 Şi Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. 10 Şi a fost aşa: pe timpul împerecherii turmelor, eu mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis şi, iată, berbecii care săreau pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi pătaţi. 11 Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacove!» Şi eu am zis: «Iată-mă!» 12 Şi El mi-a zis: «Ridică-ţi acum ochii şi vezi: toţi berbecii care sar pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi pătaţi; pentru că am văzut tot ce-ţi face Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp, unde Mi-ai făcut o promisiune. Acum ridică-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara rudelor tale»“. 14 Şi Rahela şi Leea au răspuns şi i-au zis: „Avem noi parte sau moştenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi socotite de el ca străine? Pentru că ne-a vândut şi chiar ne-a mâncat de tot argintul. 16 Pentru că toată avuţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Acum dar, fă tot ce ţi-a zis Dumnezeu“.
17 Atunci Iacov s-a ridicat şi şi-a pus fiii şi soţiile pe cămile. 18 Şi a luat toate vitele sale şi toate bunurile sale, pe care le strânsese, vitele pe care şi le agonisise în Padan-Aram, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului. 19 Şi Laban se dusese ca să-şi tundă oile. Şi Rahela a furat terafimii care erau ai tatălui ei. 20 Şi Iacov a înşelat inima lui Laban arameul, pentru că nu i-a spus că avea să fugă. 21 Şi a fugit cu tot ce avea şi s-a ridicat şi a trecut râul şi şi-a îndreptat faţa spre muntele Galaad.
22 Şi, a treia zi, i s-a spus lui Laban că Iacov fugise. 23 Şi el şi-a luat fraţii cu sine şi l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns pe muntele Galaad. 24 Şi Dumnezeu a venit la Laban arameul noaptea, într-un vis, şi i-a zis: „Fereşte-te să vorbeşti lui Iacov, fie bine, fie rău“. 25 Şi Laban a ajuns pe Iacov; şi Iacov îşi întinsese cortul pe munte. Şi Laban şi-a aşezat şi el tabăra cu fraţii săi pe muntele Galaad. 26 Şi Laban a zis lui Iacov: „Ce ai făcut de mi-ai înşelat inima şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive, cu sabia? 27 Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai furat şi nu mi-ai spus, ca să te fi condus cu bucurie şi cu cântece, cu tamburină şi cu harfă, 28 şi nu m-ai lăsat să-mi sărut fiii şi fiicele? Acum ai lucrat nebuneşte. 29 Şi este în puterea mâinii mele să vă fac rău; însă Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit ieri noapte, zicând: «Fereşte-te să vorbeşti lui Iacov, fie bine, fie rău». 30 Şi acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, pentru ce mi-ai furat dumnezeii?“ 31 Şi Iacov a răspuns şi a zis lui Laban: „Pentru că mă temeam; pentru că ziceam: «Ca nu cumva să-mi răpeşti fiicele tale». 32 La oricine vei găsi dumnezeii tăi – acela să nu trăiască. În faţa fraţilor noştri recunoaşte ce este al tău la mine şi ia-ţi-l“. Pentru că Iacov nu ştia că Rahela îi furase. 33 Şi Laban a intrat în cortul lui Iacov şi în cortul Leei şi în cortul celor două roabe şi n-a găsit. Şi a ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei. 34 Şi Rahela luase terafimii şi-i pusese sub şaua cămilei şi şedea deasupra lor. Şi Laban a scotocit în tot cortul, dar n-a găsit. 35 Şi ea a zis tatălui său: „Să nu fie mânie în ochii Domnului meu că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor“. Şi a căutat cu grijă, dar n-a găsit terafimii. 36 Şi Iacov s-a mâniat şi s-a certat cu Laban. Şi Iacov a răspuns şi a zis lui Laban: „Care este vina mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu aprindere? 37 Când mi-ai scotocit toate bunurile, ce ai găsit din toate bunurile casei tale? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi şi să judece ei între noi amândoi. 38 În aceşti douăzeci de ani am fost cu tine: oile tale şi caprele tale n-au lepădat şi n-am mâncat berbecii turmelor tale. 39 Pe cea sfâşiată nu ţi-am adus-o acasă; paguba aceea eu am suferit-o; ai cerut-o din mâna mea, fie că se furase ziua, fie că se furase noaptea. 40 Aşa eram: mă mistuia căldura ziua şi frigul noaptea; şi somnul meu fugea de la ochii mei. 41 În aceşti douăzeci de ani am fost în casa ta: ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru oile tale; şi de zece ori mi-ai schimbat plata. 42 Dacă n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Acela de care se teme Isaac, hotărât că acum mi-ai fi dat drumul fără nimic. Dumnezeu a văzut întristarea mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat ieri noapte“. 43 Şi Laban a răspuns şi a zis lui Iacov: „Fiicele sunt fiicele mele şi copiii sunt copiii mei şi turmele sunt turmele mele şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face astăzi acestor fiice ale mele sau fiilor lor, pe care i-au născut? 44 Şi acum vino să facem legământ, eu şi tu, şi el să fie mărturie între mine şi tine“.
45 Şi Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp. 46 Şi Iacov a zis fraţilor săi: „Adunaţi pietre“. Şi au adunat pietre şi le-au făcut o movilă. Şi au mâncat acolo, pe movilă. 47 Şi Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed. 48 Şi Laban i-a zis: „Această movilă este astăzi mărturie între mine şi tine“. De aceea i s-a pus numele Galed 49 şi Miţpa, pentru că a zis: „Domnul să vegheze între mine şi tine, când vom fi ascunşi unul de altul. 50 Dacă vei asupri pe fiicele mele şi dacă vei lua soţii în afară de fiicele mele, nici un om nu este cu noi: vezi, Dumnezeu este martor între mine şi tine!“ 51 Şi Laban a zis lui Iacov: „Iată această movilă şi iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine şi tine. 52 Această movilă să fie mărturie şi stâlpul să fie mărturie că eu nu voi trece peste această movilă la tine şi că tu nu vei trece peste această movilă şi peste acest stâlp la mine spre a face rău. 53 Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!“ Şi Iacov a jurat pe Acela de care se teme Isaac, tatăl său. 54 Şi Iacov a înjunghiat o jertfă pe munte şi a chemat pe fraţii săi să mănânce pâine: şi au mâncat pâine şi au rămas noaptea pe munte.
55 Şi Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă şi şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat. Şi Laban a plecat şi s-a întors la locul său.