1 Şi Iacov a plecat pe drumul său şi l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu. 2 Şi, când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a pus numele locului aceluia: Mahanaim.
3 Şi Iacov a trimis soli înaintea feţei sale la Esau, fratele său, în ţara Seir, în câmpia Edomului. 4 Şi le-a poruncit, zicând: „Aşa veţi vorbi lui Esau, domnul meu: «Aşa vorbeşte Iacov, robul tău: Am locuit temporar la Laban şi am rămas până acum. 5 Şi am boi şi măgari, oi şi robi şi roabe; şi am trimis să spună domnului meu, ca să capăt favoare în ochii tăi»“. 6 Şi solii s-au întors la Iacov, zicând: „Am ajuns la fratele tău, la Esau; şi chiar el vine în întâmpinarea ta şi patru sute de bărbaţi sunt cu el“. 7 Atunci Iacov s-a temut foarte mult şi s-a tulburat; şi a despărţit pe oamenii care erau cu el, şi oile, şi boii, şi cămilele, în două cete. 8 Şi a zis: „Dacă va veni Esau la o ceată şi o va bate, atunci cealaltă ceată care a rămas va scăpa“.
9 Şi Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi-ţi voi face bine», 10 eu sunt nevrednic de cea mai mică dintre toate îndurările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat robului Tău, pentru că am trecut cu toiagul meu peste acest Iordan şi acum am ajuns două cete. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; pentru că mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă lovească pe mine, pe mama cu copiii. 12 Şi Tu ai zis: «Cu adevărat îţi voi face bine şi voi face sămânţa ta ca nisipul mării, care nu se poate număra datorită mulţimii»“.
13 Şi a rămas acolo în noaptea aceea; şi a luat din tot ce i-a căzut în mână un dar pentru Esau, fratele său: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi; două sute de oi şi douăzeci de berbeci; 15 treizeci de cămile alăptătoare şi mânjii lor; patruzeci de vaci şi zece tauri; douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. 16 Şi le-a dat în mâna robilor săi, fiecare turmă în parte. Şi a zis robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turmă şi turmă“. 17 Şi a poruncit celui dintâi, zicând: „Dacă te va întâlni fratele meu, Esau, şi te va întreba, zicând: «Al cui eşti şi unde mergi şi ale cui sunt acestea dinaintea ta?», 18 atunci să-i spui: «Ale robului tău, Iacov: este un dar trimis domnului meu, Esau; şi, iată, şi el este după noi!»“ 19 Şi a poruncit şi celui de-al doilea şi celui de-al treilea şi tuturor care mergeau după turme, zicând: „Cu aceste cuvinte să vorbiţi lui Esau, când îl veţi găsi. 20 Şi veţi mai spune: «Iată, robul tău, Iacov, este după noi»“. Pentru că el îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care merge înaintea mea şi apoi voi vedea faţa lui; poate mă va primi“. 21 Şi darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
22 Şi s-a sculat în noaptea aceea şi a luat pe cele două soţii ale sale şi pe cele două roabe ale sale şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut vadul Iabocului. 23 Şi i-a luat şi i-a trecut peste pârâu şi a trecut ce avea.
24 Şi Iacov a rămas singur; şi un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Şi, când a văzut că nu-l învinge, i-a atins încheietura şoldului; şi s-a scrântit încheietura şoldului lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26 Şi i-a zis: „Lasă-mă să mă duc, pentru că se revarsă zorile“. Şi el a zis: „Nu te voi lăsa să te duci, decât dacă mă vei binecuvânta“. 27 Şi i-a zis: „Care îţi este numele?“ Şi el a spus: „Iacov“. 28 Şi a zis: „Numele tău nu se va mai numi Iacov, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai învins“. 29 Şi Iacov l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău“. Şi el a zis: „Pentru ce mă întrebi de numele meu?“ Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Şi Iacov a pus locului aceluia numele Peniel: „Pentru că am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi sufletul meu a fost scăpat“. 31 Şi răsărea soarele peste el când trecea de Peniel; şi şchiopăta din şoldul său. 32 De aceea, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul încheieturii şoldului, pentru că El a atins pe Iacov la încheietura şoldului, peste tendon.