1 Şi a poruncit celui care era peste casa lui, zicând: „Umple sacii oamenilor aceştia cu hrană, cât vor putea purta, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Şi pune potirul meu, potirul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâul său“. Şi a făcut după cuvântul lui Iosif pe care-l spusese. 3 Dimineaţa, când s-a luminat, s-a dat drumul oamenilor, lor şi măgarilor lor. 4 Au ieşit din cetate şi nu erau încă departe şi Iosif a zis celui care era peste casa lui: „Ridică-te! Urmăreşte pe aceşti oameni şi ajunge-i şi spune-le: «De ce aţi răsplătit rău pentru bine? 5 Nu este acesta potirul din care bea domnul meu şi în care ghiceşte el cu adevărat? Rău aţi făcut ce aţi făcut!»“ 6 Şi i-a ajuns şi le-a spus cuvintele acestea. 7 Şi ei i-au zis: „De ce vorbeşte domnul meu cuvinte ca acestea? Departe de robii tăi să facă un astfel de lucru. 8 Iată, argintul pe care l-am găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus din nou din ţara Canaanului; şi cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9 La care dintre robii tăi se va găsi, să moară; iar noi vom fi robii domnului meu“. 10 Şi el a zis: „Acum deci fie după cuvintele voastre: acela la care se va găsi să fie robul meu, iar voi să fiţi nevinovaţi“. 11 Şi s-au grăbit şi au dat jos fiecare sacul său pe pământ şi fiecare şi-a deschis sacul său. 12 Şi el a căutat, începând cu cel mai mare şi sfârşind cu cel mai mic; şi potirul s-a găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele şi şi-au încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.
14 Şi Iuda şi fraţii săi au intrat în casa lui Iosif; şi el era încă acolo; şi au căzut cu faţa la pământ înaintea lui. 15 Şi Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? N-aţi ştiut că un om ca mine ştie, în adevăr, să ghicească?“ 16 Şi Iuda a zis: „Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim şi cum să ne îndreptăţim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată, suntem robii domnului meu, noi şi acela în a cărui mână s-a găsit potirul“. 17 Şi el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s-a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiţi-vă în pace la tatăl vostru“.
18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi a zis: „Te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în auzul domnului meu şi să nu se aprindă mânia ta împotriva robului tău; pentru că tu eşti ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: «Aveţi voi tată sau frate?» 20 Şi noi am zis domnului meu: «Avem un tată bătrân şi un copil al bătrâneţii sale, încă tânăr; şi fratele lui a murit şi el a rămas singur de la mama sa; şi tatăl său îl iubeşte». 21 Şi tu ai zis robilor tăi: «Aduceţi-l la mine, ca să-l văd cu ochii mei». 22 Şi noi am zis domnului meu: «Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, pentru că, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri». 23 Şi ai zis robilor tăi: «Dacă fratele vostru cel mai mic nu va coborî cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa». 24 Şi a fost aşa: când ne-am suit la robul tău, tatăl nostru, i-am spus cuvintele domnului meu. 25 Şi tatăl nostru a zis: «Mergeţi din nou, cumpăraţi ceva de mâncare». 26 Dar noi am zis: «Nu putem coborî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci vom coborî, pentru că nu putem vedea faţa omului aceluia dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi». 27 Şi robul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Ştiţi că soţia mea mi-a născut doi copii. 28 Şi unul a ieşit de la mine, şi am zis: «Cu adevărat, a fost sfâşiat»; şi nu l-am mai văzut până acum. 29 Şi dacă veţi lua de la mine şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere veţi coborî perii mei albi în Locuinţa morţilor». 30 Şi acum, când voi merge la robul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi – şi sufletul lui este legat de sufletul său – va fi aşa: 31 când va vedea că băiatul nu este, va muri; şi robii tăi vor coborî cu durere perii albi ai robului tău, tatăl nostru, în Locuinţa morţilor. 32 Pentru că robul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: «Dacă nu ţi-l voi aduce, voi fi vinovat înaintea tatălui meu în toate zilele». 33 Acum dar, te rog, robul tău să rămână rob domnului meu în locul băiatului şi băiatul să se suie cu fraţii săi. 34 Căci cum să mă sui eu la tatăl meu şi băiatul să nu fie cu mine? Să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!“