1 Şi Iosif n-a putut să se stăpânească înaintea tuturor celor care stăteau lângă el şi a strigat: „Să iasă de la mine orice om!“ Şi nimeni n-a rămas cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi şi-a înălţat glasul plângând; şi egiptenii au auzit, şi casa lui Faraon a auzit. 3 Şi Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif; mai trăieşte tatăl meu?“ Şi fraţii lui nu i-au putut răspunde, pentru că erau tulburaţi înaintea lui. 4 Şi Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine, vă rog!“ Şi ei s-au apropiat. Şi a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut pentru Egipt. 5 Şi acum, nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă că m-aţi vândut aici; pentru că pentru păstrarea vieţii m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6 Pentru că în aceşti doi ani a fost foametea în ţară şi mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arătură, nici seceriş. 7 Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămăşiţă pe pământ şi să vă păstreze viaţa printr-o mare salvare. 8 Şi acum, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; şi El m-a făcut tată al lui Faraon, şi domn peste toată casa lui, şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului. 9 Grăbiţi-vă şi suiţi-vă la tatăl meu şi spuneţi-i: «Aşa zice fiul tău, Iosif: «Dumnezeu m-a făcut domn peste tot Egiptul; coboară la mine, nu întârzia. 10 Şi vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, şi fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, şi oile tale, şi boii tăi, şi tot ce ai. 11 Şi te voi hrăni acolo – pentru că mai sunt încă cinci ani de foamete – ca să nu pieri, tu, şi casa ta, şi tot ce ai». 12 Şi, iată, ochii voştri şi ochii lui Beniamin, fratele meu, văd că gura mea vă vorbeşte. 13 Şi să istorisiţi tatălui meu toată gloria mea în Egipt şi tot ce aţi văzut şi să vă grăbiţi şi să coborâţi aici pe tatăl meu“. 14 Şi a căzut pe grumazul lui Beniamin, fratele său, şi a plâns; şi Beniamin a plâns pe grumazul lui. 15 Şi a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. Şi, după aceasta, fraţii lui au vorbit cu el.
16 Şi s-a auzit zvonul în casa lui Faraon, zicându-se: „Au venit fraţii lui Iosif“. Şi a fost bine în ochii lui Faraon şi în ochii robilor lui. 17 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: «Faceţi aceasta: încărcaţi-vă animalele şi mergeţi, duceţi-vă în ţara Canaanului. 18 Şi luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine; şi vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării». 19 Şi ţi s-a poruncit: «Faceţi aceasta: luaţi-vă care din ţara Egiptului pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre şi luaţi pe tatăl vostru şi veniţi. 20 Şi să nu vă pară rău de lucrurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în întreaga ţară a Egiptului va fi al vostru»“.
21 Şi fiii lui Israel au făcut aşa. Şi Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon, şi le-a dat merinde pentru drum. 22 Şi a dat fiecăruia dintre ei haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginţi şi cinci haine de schimb. 23 Şi tatălui său i-a trimis acestea: zece măgari încărcaţi cu bunurile Egiptului şi zece măgăriţe încărcate cu grâu şi pâine şi merinde pentru tatăl său pentru călătorie. 24 Şi a dat drumul fraţilor săi şi ei au plecat. Şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum!“
25 Şi s-au suit din Egipt şi au venit în ţara Canaanului la Iacov, tatăl lor. 26 Şi i-au istorisit, zicând: „Iosif mai trăieşte şi este cârmuitor peste toată ţara Egiptului“. Şi inima lui era rece, pentru că nu-i credea. 27 Şi i-au spus toate cuvintele lui Iosif pe care li le zisese. Şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă. Şi duhul lui Iacov, tatăl lor, s-a înviorat. 28 Şi Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, tot mai trăieşte; mă voi duce şi-l voi vedea înainte de a muri“.