126
1 O cântare de suire. Când a întors Domnul prinsoarea Sionului, Ca cei în visuri eram. 2 Atuncia gura noastră de râs era plină, Şi limba noastră de cântare; Atuncia se zicea între popoare: „Lucruri mari făcut-a Domnul cu aceştia!” 3 Da, lucruri mari făcut-a Domnul cu noi: eram veseli. 4 Întoarce, Doamne, prinsoarea noastră. Ca pre pâraie într’un pământ sec. 5 Cei ce au sămânat în lacrimi, Secera-vor în bucurie. 6 Ei merg şi plâng, aruncând sămânţa; Dar veni-vor cu bucurie, purtând snopii lor.