127
1 O cântare de suire, a lui Solomon, De n’ar zidi Domnul casa, În zădar s’ar osteni cei ce o zidesc; De n’ar păzi Domnul cetatea, În zădar ar veghia păzitorul, 2 În zădar vă sculaţi dimineaţa, şi priveghiaţi până târziu, Mâncând pânea durerilor: El în somn dă aceasta iubitului său. 3 Iacă, fiii sunt moştenire dela Domnul, Fructul mitrei o răsplătire este. 4 Ca săgeţile în mâna viteazului, Aşa sunt fiii tinereţelor. 5 Fericit bărbatul, care umplut-a cu ele tolba! Unii ca aceştia nu se vor ruşina, Ci pre neamici îi vor nimici în poartă.