1 Lângă fluviile Babilonului, acolo şezut-am, şi plânserăm, Când adusu-ne-am aminte de Sion, 2 Pe sălcile, ce erau acolo, spânzurat-am harpele noastre; 3 Căci acolo cântări cerutu-ne-au cei ce ne-au dus prinşi, Şi bucurie, cei ce ne-au despoiat: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului.” 4 Cum să cântăm cântarea Domnului, Pe pământ străin? 5 De te voiu uita, Ierusalime! Uite dreapta mea iscusinţa ei; 6 Lipească-se limba mea de cerul gurei mele: De nu-mi voiu aduce aminte de tine, De nu voiu pune Ierusalimul în culmea bucuriei mele. 7 Adu aminte, Doamne, fiilor Edomului, În ziua Ierusalimului, Cari zis-au: Surpaţi-l, „Surpaţi-l până, la temeliile lui.” 8 Fată a Babilonului, ceea pustiită, Fericit este cel ce ţi-a răsplătit Plata ta, cu care ne-ai plătit. 9 Fericit este acela Ce a apucat pre pruncii tăi, şi de piatră i-a sdrobit.