1 După acestea veniră fiii lui Moab, şi fiii lui Ammon, şi cu dânşii din Edomiţi, asupra lui Iosafat cu resbel. 2 Şi veniră unii şi spuseră lui Iosafat, zicând: Vine asupra-ţi mare mulţime de dincolo de mare, din Siria; şi iacă, ei sunt la Haţaţon-Tamar, adică Enghedi. 3 Şi se temu Iosafat, şi-şi îndreptă faţa sa, spre a căuta pre Domnul. Şi prochiemă post pentra întregul Iuda. 4 Şi se adună Iuda să caute pre Domnul; şi chiar din toate cetăţile lui Iuda veniră să caute pre Domnul.
5 Şi stătu Iosafat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea porticului celui nou, 6 şi zise: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri! Au nu eşti tu Dumnezeu în cer? Nu eşti tu domnitorul preste toate regatele popoarelor? Şi nu este în mâna ta tăria şi puterea, aşa că nimenea nu ţi-se poate opune? 7 Nu ai alungat tu, Dumnezeul nostru, pre locuitorii acestei ţări de dinaintea poporului tău Israel, şi ai dat-o seminţiei lui Abraam, care te iubi în veci? 8 Şi ei au locuit într’însa, şi ţi-au zidit templu pentru numele tău, zicând: 9 Dacă va veni nenorocirea preste noi, sabia judecăţei, sau ciuma, sau foametea, şi vom sta înaintea acestei case, şi înaintea feţei tale (căci numele tău este în această casă), şi vom striga la tine, în strâmtorarea noastră, tu să ne asculţi şi să ne mântui. 10 Şi acum iacă, fiii lui Ammon, şi Moabul, şi cei depe muntele Seir, prin ale căror ţări nu îngăduişi lui Israel să treacă, când veniră din pământul Egiptului, ci se abătură dela dânsii, şi nu-i nimiciră, 11 iacă, cum ne răsplătesc acum, venind, să ne gonească din stăpânirea ta, pre care ne-ai dat-o nouă de moştenire. 12 Dumnezeul nostru, au nu-i vei judeca pre ei? Căci noi nu avem nici o putere, înaintea acestei mari mulţimi, care vine asupra noastră, şi nu ştim ce să facem, ci către tine îndreptăm ochii noştri. 13 Şi întregul Iuda stă înaintea Domnului, chiar şi pruncii lor, femeile lor şi fiii lor.
14 Şi a fost spiritul Domnului în mijlocul adunărei preste Iaheziel, fiul lui Zecharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Mattania, Levit din fiii lui Asaf; 15 şi zise: Ascultaţi, tot Iuda, şi voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iosafat! Aşa zice Domnul către voi: Nu vă temeţi, şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi: căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu. 16 Mâne pogorîţi-vă asupră-le. Iacă, ei se suiau pe nălţimea Ziz, şi voi îi veţi întâlni la capătul râului, în dreptul pustiului Ieruel. 17 Nu veţi avea a vă lupta în lupta aceea; aşezaţi-vă, staţi şi priviţi mântuirea ce Domnul vă va da, Iuda şi Ierusalime! Nu vă temeţi, şi nu vă înspăimântaţi; mâne ieşiţi înaintea lor, şi Domnul va fi cu voi. 18 Şi Iosafat îşi plecă faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului căzură înaintea Domnului, ca să se închine Domnului. 19 Şi Leviţii, dintre fiii Kehatiţilor şi din fiii Korahiţilor, se sculară, ca să laude cu voce tare pre Domnul, Dumnezeul lui Israel.
20 Deci ei se sculară de dimineaţa, şi ieşiră spre pustiul Tekoa; şi când ieşiau, stătu Iosafat, şi zise: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi, locuitori ai Ierusalinmlui! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi siguri; încrediţi-vă în profeţii lui, şi veţi prospera! 21 Şi se sfătui cu poporul, şi aşeză cântăreţi Domnului, cari cântau în podoabe sacre, în timp ce ieşiau înaintea celor înarmaţi, şi zise: Lăudaţi pre Domnul, căci în veci ţine îndurarea sa.
22 Şi în timpul acela, când începură cu cântece şi cu laudă, atuncia puse pândă asupra fiilor lui Ammon şi ai lui Moab, şi asupra celor de pe muntele Seir, cari veniseră contra lui Iuda; şi fură bătuţi. 23 Căci fiii lui Ammon şi Moabul se puseră împotriva locuitorilor muntelui Seir, să-i stârpească pre ei, şi să-i nimicească; şi după ce sfârşiră cu locuitorii dela Seir, ajuta unul să nimicească pre celalalt.
24 Şi venind Iuda până la streaja din pustiu, şi căutând la mulţime, iacă toţi erau cadavre, căzute pre pământ, şi nici unul nu scăpase. 25 Şi venind Iosafat şi poporul său, ca să facă pradă dela dânşi, şi găsiră la dânşii muţime de avere şi cadavre, şi vase preţioase; şi au prădat, până ce nu mai putură duce: trei zile au prădat, căci multă pradă era. 26 Şi a patra zi se adunară în valea, Berachia (binecuvântării); căci acolo binecuvântară pre Domnul; pentru aceea au numit numele acestui loc: Valea Berachia, până în ziua de astăzi.
27 Şi plecară toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim, şi Iosafat în fruntea lor, şi se întoarseră cu bucurie în Ierusalim; căci Domnul le dădu bucurie asupra neamicilor lor. 28 Şi întrară în Ierusalim, în casa Domnului cu harpe, citare şi trâmbiţi. 29 Şi veni teama de Dumnezeu preste toate regatele acestor ţări; când auziră, că Domnul s’a luptat cu neamicii lui Israel. 30 Şi regatul lui Iosafat avea pace; căci Dumnezeul său îi dădu pace de jur împrejur.
31 Şi Iosafat domni preste Iuda: de treizeci şi cinci de ani era el, când se făcu rege, şi douăzeci şi cinci de ani domni în Ierusalim; şi numele mumei lui era Azuba, fica lui Şilhi. 32 Şi el umblă pe calea lui Asa, părintele său; nu se abătu din ea, ci făcea cele drepte în ochii Domnului. 33 Dar înălţimile nu le depărtă; căci poporul tot încă nu-şi îndrepta inima sa către Dumnezeul părinţilor lor.
34 Şi celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, iacă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprins în Cartea Regilor lui Israel.
35 Şi după aceasta se uni Iosafat, regele lui Iuda, cu Ahazia, regele lui Israel, care era păcătos în faptele sale. 36 El se uni cu dânsul, şi ei făcură corăbii, ca să meargă la Tarşiş; şi făcură corăbii la Eţion-Geber. 37 Atuncia profeţi Eliezer, fiul lui Dodova, dela Mareşa, asupra lui Iosafat, zicând: Fiindcă te-ai unit cu Ahazia, de aceea Domnul a rupt lucrările tale. Şi corăbiile fură sfărâmate, şi nu putură merge la Tarşiş.