1 Atuncia zise Solomon: Domnul a zis; că în întunerec va locui. 2 Dar zidit-am ţie casă de locuinţă, şi loc, ca să locueşti în veci. 3 Şi întorcându-şi regele faţa, binecuvântă toată adunarea lui Israel; şi toată adunarea lui Israel sta.
4 Şi el zise: Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care îndeplini prin mâna sa aceea, ce a făgăduit cu gura sa lui David, părintele meu, zicând: 5 Din ziua, în care am scos pre poporul meu, din pământul Egiptului, n’am ales dintre toate seminţiile lui Israel nici o cetate, în care să se zidească casă, în care să fie numele meu, şi n’am ales nici un bărbat, care să fie domn preste poporul meu Israel; 6 ci Ierusalimul l-am ales, ca numele meu să fie acolo, şi pre David l-am ales, ca sa fie preste poporul meu Israel. 7 Şi era în inima lui David, părintele meu, să zidească casă numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8 Dar Domnul a zis lui David, părintele meu: Fiindcă este în imma ta să zideşti casă numelui meu, bine faci, că este aceasta în inima ta. 9 Dar tu să nu zideşti casa; ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, acela să zidească casă numelui meu. 10 Şi Domnul îndeplini cuvântul său, pre care l-a făgăduit; că m-am ridicat eu în locul lui David, părintele meu, şi şed pe tronul lui Israel, după cum a făgăduit Domnul, şi am zidit casă numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel. 11 Şi am pus acolo chivotul, în care se află legământul Domnului, pre care-l încheiă cu fiii lui Israel.
12 Şi stând înaintea altarului Domnului, înaintea întregei adunări a lui Israel, îşi întinse mânile sale. 13 Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o aşezase în mijlocul curţei celei mari, cinci coţi era lungimea acesteia, şi cinci coţi lărgimea sa, şi trei coţi înălţimea sa; pe aceasta el stătu, şi îngenunchie pe genunchile sale, înaintea întregei adunări a lui Israel,. şi-şi întinse mânile sale către cer, 14 Şi zise:
Domnul Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea ţie în cer şi pe pământ; tu carele păstrezi legământul şi îndurarea către servii tăi, cari umblă înaintea ta din toată inima lor; 15 care ai împlinit servului tău David, părintele meu, tot ce ai făgăduit lui; cu gura ta ai făgăduit, şi cu mâna ta ai îndeplinit, cum vede-se în ziua de astăzi. 16 Şi acuma, Domnul, Dumnezeul lui Israel, îndeplineşte servului tău David, părintele meu, aceea ce ai făgăduit lui, zicând: Nici odată nu va lipsi din tine bărbat de dinaintea mea, şezător pe tronul lui Israel; numai de vor lua aminte la calea lor, ca să umble în legea mea, cum ai umblat tu înaintea mea. 17 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească cuvântul tău, pre care l-ai făgăduit servului tău David! 18 Că oare cu adevărat va locui Dumnezeu cu oameni pre pământ? Iacă, cerul şi cerurile cerurilor nu te încap, cu cât mai puţin casa aceasta, pre care am zidit-o eu! 19 Totuşi priveşte la rugăciunea servului tău şi la cererea lui, Doamne, Dumnezeul meu! Auzi strigarea şi rugăciunea, cu care se roagă servul tău înaintea ta. 20 Fie ochii tăi deschişi ziua şi noaptea preste casa aceasta, preste locul, în carele mi-ai zis să pui numele tău acolo! Auzi rugăciunea, cu care se roagă servul tău în locul acesta. 21 Şi ascultă cererile servului tău şi ale poporului tău Israel, cu care se vor ruga în locul acesta; ascultă-i din locul şederei tale, din cer; şi ascultându-i, iartă-i.
22 De va păcătui vre-unul asupra aproapelui său, şi i-se va pune jurământ, şi-l va face să jure, şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta, 23 atuncia tu ascultă din cer, şi fă, şi judecă pe servii tăi condamnând pe cel vinovat, aşa ca să se întoarcă preste capul lui fapta lui; şi îndreptând pe cel drept, să-i faci lui după dreptatea lui.
24 Şi când poporul tău Israel va fi lovit de neamic, pentru că a păcătuit ţie, şi se va întoarce către tine, şi va mărturisi numele tău, şi va aduce rugi şi cereri ţie, în casa aceasta, 25 atuncia auzi-l din cer, şi iartă păcatul poporului tău Israel, şi adu-i iarăşi în pământul, pe care l-ai dat lor şi părinţilor lor.
26 Când cerul se va închide, şi nu va veni ploaie, pentru că au păcătuit ţie, şi se vor ruga în locul acesta, şi vor mărturisi numele tău, şi se vor întoarce dela păcatul lor, după ce i-ai umilit pe ei, 27 atuncia ascultă-i din cer, şi iartă păcatul servilor tăi şi al poporului tău Israel, învăţându-i calea cea bună, pe care să umble; şi dă ploaie pre pământul tău, pre care l-ai dat poporului tău de moştenire.
28 Foamete de va fi pe pământ, ciumă de va fi, arsură în grâu, pălitură, lăcustă, au omizi de vor fi, sau dacă neamicul lor îi va împresura pre ei în ţara lor, în cetăţile lor, dacă vre-o plagă va fi, sau vre-o boală, 29 atuncia toată rugăciunea şi toată cererea, ce va face vre-un om, sau întregul tău popor Israel, când va cunoaşte fiecare rana şi durerea sa, şi va întinde mâinile sale către casa aceasta; 30 atuncia auzi-i din cer, din locul şederei tale, şi iartă-i, şi dă fiecăruia după căile lui, tu care cunoşti inima lui – căci numai tu cunoşti inima fiilor oamenilor – 31 ca să se teamă de tine, să umble în căile tale în toate zilele, câtu vor trăi pe pământul, pre care l-ai dat părinţilor noştri.
32 Şi pre străinul, care nu este din poporul tău Israel, dar va veni din pământ depărtat, pentru numele tău cel mare şi mâna ta cea tare şi braţul tău cel întins, de va veni, şi se va închina în casa aceasta, 33 atuncia auzi-l din cer, din locul şederei tale, şi fă toate pentru câte străinul va striga către tine; ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău, şi să se teamă de tine, ca şi poporul tău Israel; şi să cunoască, că după numele tău se numeşte casa aceasta, pre care eu am zidit-o.
34 Când poporul tău va ieşi la luptă cu neamicul său pe calea, pe unde îl vei trimite, şi se vor ruga ţie, privind la cetatea aceasta, pre care ai ales-o, şi spre casa, ce am zidit numelui tău, 35 atuncia ascultă din cer rugăciunea lor şi cererea lor, şi fă-le dreptate.
36 Când vor păcătui ţie – căci nu este om, care să nu păcătuiască – şi te vei mânia asupra lor, şi-i vei da în mâinile neamicului, şi aşa că cei ce-i vor prinde îi vor duce prinşi, în pământ departe sau aproape, 37 şi vor veni în sineşi în pământul, unde fură duşi prinşi, şi se vor întoarce şi se vor ruga ţie, în pământul acelora cari i-au dus prinşi, zicând: Am păcătuit, am nelegiuit, şi am nedreptăţit; 38 şi se vor întoarce către tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în pământul neamicilor lor, cari i-au dus prinşi, şi se vor ruga, privind către pământul lor, ce l-ai dat părinţilor lor, şi către cetatea, pre care ai ales-o, şi către casa, ce am zidit-o numelui tău, 39 atuncia ascultă din cer, din locul şederei tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi fă-le dreptate; şi iartă poporului tău cele ce a păcătuit ţie.
40 Şi acuma, Dumnezeul meu, deschişi fie ochii tăi, şi urechile tale fie ascultătoare la rugăciunea din locul acesta! 41 Şi acum, ridică-te, Doamne, Dumnezeule, la locul tău de repaus, tu şi chivotul puterei tale! Fă ca preoţii tăi, Doamne, Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuire, şi sfinţii tăi să se bucure întru bunătăţi. 42 Doamne, Dumnezeule, nu înturna unsului tău faţa ta; adu-ţi aminte de milele tale către David, servul tău.