1 Şi după ce a sfârşit Solomon a se ruga, se pogorî foc din cer, şi mistui arderea de tot şi jertfirile, şi mărirea Domnului umplu casa. 2 Şi preoţii nu putură întra în casa Domnului, pentru că mărirea Domnului umplu casa Domnului. 3 Şi când toţi fiii lui Israel văzură pogorîndu-se pe casă focul şi mărirea Domnului, căzură cu faţa la pământ, până la pardoseala petrei, se închinară, şi lăudară pre Domnul, zicând: Bun este el, şi în veci ţine îndurarea sa!
4 Atuncia regele şi tot poporul aduseră jertfe înaintea Domnului. 5 Şi regele Solomon jertfi douăzeci şi două mii de boi, şi o sută douăzeci mii de oi. Astfel sfinţiră regele şi tot poporul casa lui Dumnezeu. 6 Şi preoţii stătură la posturile lor, şi Leviţii cu instrumentele de cântare Domnului, pre cari le făcuse David, regele, ca să laude pre Domnul, zicând: Că vecinic ţine îndurarea sa! cu cântarea de laudă a lui David în mâna lor; şi preoţii suflau în trâmbiţi înaintea lor, şi tot Israelul stătu. 7 Şi mai sfinţi Solomon mijlocul curţii, care era înaintea casei Domnului; căci acolo aduse arderile de tot şi grăsimea jertfelor de bucurie; căci altarul de aramă, pre care-l făcuse Solomon, nu putu cuprinde arderile de tot şi darul de pâine şi grăsimile.
8 În timpul acela serbă Solomon serbătoarea de şapte zile, şi tot Israelul cu dânsul, adunare mare foarte, dela întrarea Hamat, până la părâul Egiptului. 9 Şi în ziua a opta făcură ieşirea; căci sfinţirea altarului o făcură şapte zile, şi sărbătoarea sapte zile. 10 Şi în ziua a douăzeci şi treia a lunei a şaptea dădu el drumul poporului la corturile sale; bucurându-se şi voioşi pentru bunătăţile, pre cari le făcuse Domnul lui David, lui Solomon, şi lui Israel, poporul său.
11 Aşa sfârşi Solomon casa Domnului şi casa regelui; şi tot ce a fost în cugetul lui Solomon să facă în casa Domnului şi în casa sa, îi ieşi cu norocire.
12 Atuncia se arătă Domnul lui Solomon noaptea, şi-i zise: Auzit-am rugăciunea ta, şi am ales mie locul acesta, drept casă de jertfă. 13 De voiu închide cerul, şi nu va fi ploaie, şi de voiu zice lăcustelor să mânânce pământul, şi de voiu trimite ciumă preste poporul meu, 14 de se va umili poporul meu, care este numit după numele meu, şi de se vor ruga, şi vor căuta faţa mea, şi se vor întoarce dela căile lor cele rele; atuncia şi eu voiu asculta din cer, şi voiu ierta păcatele lor, şi voiu vindeca pământul lor. 15 Şi ochii mei vor fi deschişi, şi urechile mele ascultătoare la rugăciunea, ce vor face, din locul acesta. 16 Şi acum am ales, şi am sfinţit casa aceasta, ca numele meu în veci să fie acolo; şi ochii mei şi inima mea vor fi acolo, în toate zilele.
17 Cât pentru tine, de vei umbla înaintea mea, cum a umblat David, părintele tău, şi vei face tot ce am poruncit ţie, şi vei ţine legile mele şi judecăţile mele, 18 atuncia şi eu voiu întări tronul regatului tău, după legământul ce l-am încheiat cu David, părintele tău, zicând: Nu va lipsi din tine bărbat domnitor în Israel.
19 Dar de vă veţi întoarce, şi veţi părăsi legile mele şi poruncile mele, pre care le-am pus înaintea voastră, şi veţi merge, şi veţi servi altor zei, şi vă veţi închina lor, 20 atuncia şi eu îi voiu stârpi din pământul meu ce l-am dat lor; şi această casă, ce am sfinţit-o numelui meu, o voiu arunca dela faţa mea, şi o voiu face de proverb şi de râs, între toate popoarele. 21 Şi casa aceasta, cât de înaltă este, tot cel ce va trece pre lângă ea, va rămânea încremenit, şi va zice: Pentru ce făcu Domnul aşa pământului acestuia şi casei acesteia? 22 Şi se va răspunde: Fiindcă părăsit-au pre Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos pre ei din pământul Egiptului, şi se lipiră de alţi zei, şi se închinară lor, şi serviră lor; de aceea aduse el tot răul acesta asupra lor.