1 Căci voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2 Dar şi după ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am îndrăznit în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte;
3 Căci predicarea noastră nu venea din rătăcire sau necurăţie, nici din viclenie.
4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne fie încredinţată Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile.
5 Căci niciodată n-am întrebuinţat cuvinte linguşitoare, cum ştiţi, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
6 N-am căutat laudă nici de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem cinste,
7 ci am fost blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce îşi creşte cu drag copiii;
8 Astfel, în dragostea noastră pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, pentru că ne-aţi devenit scumpi.
9 Căci vă aduceţi aminte, fraţilor, de oboseala şi de munca noastră: căci, lucrând zi şi noapte, ca să nu fim povara nici unuia dintre voi, vă predicam Evanghelia lui Dumnezeu;
10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă şi dreaptă şi fără vină faţă de voi, care credeţi;
11 ştiţi cum vă îndemnam, vă mângâiam şi vă mărturiseam pe fiecare dintre voi, cum face un tată cu copiii lui:
12 să umblaţi într-un chip vrednic de Domnul, care vă cheamă la împărăţia şi gloria Sa;
13 Şi de aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu, deoarece, când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi care credeţi.
14 Căci voi, fraţilor, aţi devenit urmaşii bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus în Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit aceleaşi lucruri din partea celor de un neam cu voi, ca şi ei de la iudei,
15 care au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţii lor, şi pe noi ne-au persecutat; şi ei nu plac lui Dumnezeu şi sunt duşmanii tuturor oamenilor,
16 oprindu-ne să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna umplu măsura păcatelor lor; dar mânia a venit peste ei din plin;
17 Dar noi, fraţilor, fiind despărţiţi de voi pentru puţin timp, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem faţa.
18 Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit să venim la voi, eu, Pavel, dar ne-a împiedicat Satan;
19 Căci cine este speranţa, sau bucuria, sau cununa noastră de laudă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui?
20 Căci voi sunteţi lauda şi bucuria noastră.