1 De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
2 şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu şi împreună lucrător cu noi în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci voi înşivă ştiţi că la acestea suntem rânduiţi;
4 Deoarece, când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, şi voi ştiţi.
5 Astfel, nemaiputând răbda, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul şi munca noastră să fi fost degeaba;
6 Dar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, şi că totdeauna aveţi o bună aducere aminte despre noi, dorind să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7 De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră;
8 Căci acum trăim, dacă voi staţi tari în Domnul;
9 Căci cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din partea voastră înaintea Dumnezeului nostru?
10 Zi şi noapte Îl rugăm nespus ca să vă vedem faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre;
11 însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Cristos să ne îndrepte drumul la voi!
12 Şi facă Domnul să creşteţi şi să vă îmbogăţiţi tot mai mult în dragoste unul faţă de celălalt şi faţă de toţi, cum facem şi noi faţă de voi,
13 ca să vi se întărească inimile şi să fie fără vină în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos cu toţi sfinţii Săi;