1 Întâia-mi carte, Teofile,
Vorbitu-ţi-a-n ale ei file,
De tot ceea ce a făcut
Iisus, chiar cum a început
Când a pornit să îi înveţe,
Pe oameni, şi să dea poveţe –
2 De la-nceputuri, până când,
La cer, S-a înălţat, zburând,
După ce mai întâi a dat,
Prin Duhul Sfânt, şi a lăsat
Apostolilor Lui, atunci,
Acolo, ale Lui porunci.
3 După ce-a pătimit, Iisus,
La ucenicii Săi, S-a dus;
În faţa lor, S-a-nfăţişat
Şi, tuturor, dovezi le-a dat,
Că viu e – dragă Teofile –
Un timp de patruzeci de zile,
În care le-a vorbit, mereu,
Pe larg, de a lui Dumnezeu
4 Împărăţie. Apoi, El
Le-a poruncit, ca-n locu-acel –
Deci la Ierusalim – să stea,
Până când o să li se dea,
A Tatălui, făgăduinţă,
„De care, voi aveţi ştiinţă,
Din vorbele ce vi le-am spus,
Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus.
5 „Ioan, cu apă-a botezat.
Voi, însă, veţi fi căpătat,
Nu după mult timp – căci mai sânt
Puţine zile – Duhul Sfânt.
De-aceea zic: să nu plecaţi,
Până când fi-veţi botezaţi”.
6 Apostolii L-au întrebat,
Când iar, cu toţi, s-au adunat:
„Doamne, în acest timp, gândeşti
Că vrei ca să statorniceşti,
Aici, iar, a lui Israel
Împărăţie?” Însă, El
7 Le-a zis: „Curioşi, să nu mai fiţi,
Căci voi nu trebuie să ştiţi
Nici vremuri, nici soroace. Toate,
De Tatăl Meu, au fost păstrate,
Sub stăpânirea Sa. Ci voi,
8 Putere, veţi primi apoi,
Când Duhul Sfânt o să coboare,
Din ceruri, peste fiecare,
Şi-n felu-acesta, întăriţi,
Martorii Mei, aveţi să fiţi,
Aici, chiar unde ne găsim –
Adică în Ierusalim –
Precum şi în toată Iudeea,
Samaria, iar – după-aceea –
Pe-ntinderea pământului,
Până la marginile lui.”
9 Când a sfârşit de cuvântat,
La cer, uşor, S-a înălţat
Şi-n urmă, a venit un nor,
Cari L-a ascuns, de ochii lor.
10 Pe când şedeau ei, neclintiţi –
Spre cer, cu ochii, pironiţi –
În haine albe-nveşmântaţi,
Li se-arătară doi bărbaţi,
11 Care i-au întrebat apoi:
„De ce priviţi, spre ceruri, voi,
Bărbaţi Galileeni? Iisus,
Cel care-n slăvi S-a-nălţat, sus –
Cel care pân’ acum a fost
Aicea, în mijlocul vost’ –
La fel, va reveni, curând,
Cum L-aţi văzut, la cer, mergând.”
12 Ei, spre Ierusalim, apoi,
Luară drumul, înapoi,
Din Muntele Măslinilor.
Ajuns-a, iute, ceata lor,
Căci muntele – aşa cum ştim –
E chiar lângă Ierusalim,
Cam la lungimea drumului,
Din zilele Sabatului.
13 Sosind, în casă, au intrat
Şi, în odaie, au urcat,
Unde – de obicei – şedeau.
Atunci, acolo, se aflau
Petru, Iacov, Ioan, Andrei;
De-asemenea, erau cu ei,
Filip, Toma, Bartolomeu,
Matei, Iacov al lui Alfeu,
Simon – Zilotul, poreclit –
Şi cel cari Iuda s-a numit –
14 Fiu al lui Iacov. Toţi stăteau
Şi, într-un cuget, stăruiau,
Mereu, în rugăciuni. Cu ei,
Erau şi câteva femei:
Maria – mama Domnului –
Iar, lângă ea, toţi fraţii Lui.
15 Petru se ridică-n picioare,
Privi întreaga adunare –
O sută douăzeci de fraţi
Erau, acolo, adunaţi –
Iar apoi, zise: „Fraţilor,
16 Cuvintele Scripturilor,
Care-s de Duhul Sfânt rostite,
Prin David, trebuie-mplinite;
Ele, de Iuda, ne-au vorbit –
De cel ce a călăuzit
Mulţimile, care s-au dus,
Ca să Îl prindă pe Iisus.
17 Iuda, aşa cum ştiţi şi voi,
Era, în slujbă, ca şi noi.
Părtaş era, cu noi, la fel,
Din al nost’ număr, fiind el.
18 Omul acest a dobândit,
Cu bani – pe care i-a primit
Pentru a lui nelegiuire –
Un mic ogor. Toţi avem ştire,
Că după ceea ce-a făcut,
Cu capu-n jos, el a căzut
Şi-astfel, în două, a crăpat,
Încât i s-au împrăştiat
Şi măruntaiele. Noi ştim
19 Că ăst fapt, în Ierusalim,
De toată lumea-i cunoscut.
Tocmai de-aceea – aţi văzut –
Ogorul, ce l-a dobândit,
E „Acheldama” denumit,
Căci tălmăcirea numelui
Este „Ogorul sângelui”.
20 Într-adevăr, prin Psalmi, se scrie:
„Casa-i va rămânea pustie,
Căci nimeni nu va sta în ea!”
Iar „Slujba-i, altul să o ia!”
21 Deci, din cei cari ne-au însoţit,
De când, cu noi, a vieţuit
Domnul Iisus – de la Iordan,
22 Când botezatu-L-a Ioan
Şi până când a fost răpit,
La cer – trebuie rânduit
Unul, care să ne-nsoţească
Şi care să se dovedească
A fi martor, al Domnului,
Martor al învierii Lui.”
23 Pe doi inşi, fraţii i-au trimis:
Pe Iosif – sau Barsaba zis –
Numit şi Iust, şi-a mai venit
Cel care Matia s-a numit.
24 Apoi, toţi au îngenunchiat
Şi-o rugăciune-au înălţat:
„O, Doamne, Tu care priveşti
În inimi, să ne desluşeşti,
Care – din cei doi – vrei să fie
25 Ales, pentru apostolie,
Pe Iuda, să-l înlocuiască
Şi, slujba, să i-o împlinească.”
26 Au tras la sorţi şi a ieşit
Că Iuda fi-va-nlocuit,
De către Matia, iar, astfel,
Apostol, a ajuns şi el
Şi, cu cei unsprezece-ndat’,
De-atuncea, fost-a numărat.