1 Iată cuvintele pe care
Amos le-a spus, acela care
De la Tecoua se trăgea
Şi-a fi păstor se dovedea.
Vedeniile-acestea, el
Le are, despre Israel,
Din vremea-n care, împărat –
În Iuda – Ozia a stat,
În timp ce-n Israel şedea
Ieroboam de stăpânea.
Ieroboam este cel care,
Părinte, pe Ioas, îl are.
Aste vedenii şi cuvinte,
Cu doi ani doar, mai înainte
De-acel cutremur de pământ,
Se dovedesc precum că sânt.
2 El zise: „Din Sion răcneşte
Şi din Ierusalim porneşte,
Răsunând, glasul Domnului.
Uscat, vârful Carmelului
Se-nalţă-n zare, plângător.
Păşunile păstorilor,
Unde turme hălăduiesc,
Sunt întristate şi jelesc.”
3 Atunci când Domnul a venit,
În felu-acesta, a vorbit:
„Sunt trei nelegiuiri, pe care
Ţara Damascului le are.
Ba, patru sunt şi, pentru ele,
Nu-Mi schimb Eu, gândurile Mele.
Al Galaadului ţinut –
Prin el, atunci când au trecut –
L-au treierat. Dar când lucrau,
Treierători de fier, aveau.
4 De-aceea, foc o să se lase
Peste-ale lui Hazael case
Şi mistuite vor fi toate,
Ale lui Ben-Hadad, palate.
5 Zăvoarele Damascului,
Cari străjuiesc porţile lui,
Iată, am să le nimicesc.
Pe toţi cei care locuiesc,
Acuma, în Bicat-Aven,
Cu cel ce ţine-n Bet-Eden
Toiagul cel de cârmuire,
Îi spulber, cu desăvârşire.
La Chir ajunge – negreşit –
Poporul Siriei, robit.
Aşa se va fi întâmplat,
Pentru că Domnu-a cuvântat.”
6 Domnul din ceruri a venit
Şi-n felu-acesta a vorbit:
„Sunt trei nelegiuiri pe care
Gaza şi-al ei ţinut le are.
Ba, patru sunt şi pentru ele,
Nu-Mi schimb Eu, gândurile Mele,
Căci au luat prinşi de război,
Dându-i Edomului apoi.
7 De-aceea, foc o să se lase
În Gaza, peste-ale ei case
Şi mistuite vor fi toate
Paletele, în ea, aflate.
8 Pe-aceia care se vădesc
Că în Azdod azi locuiesc,
Cu cel ce este aşezat
În Ascalon drept împărat,
Am să îi şterg de peste fire
Şi-i spulber cu desăvârşire.
Către Ecron întoarce-voi
A Mea mânie mai apoi,
Iar cei ce-au mai rămas în ţară
La Filisteni, toţi au să piară.
Aşa se va fi întâmplat,
Pentru că Domnu-a cuvântat.”
9 Domnul din ceruri a venit
Şi-n felu-acesta a vorbit:
„Sunt trei nelegiuiri pe care
Ţinutul Tirului le are.
Ba, patru sunt şi pentru ele,
Nu Îmi schimb planurile Mele,
Căci au luat prinşi de război,
Dându-i Edomului apoi,
Fără ca seamă ei să ţie,
De legământul de frăţie.
10 De-aceea, foc o să se lase
Peste ale Tirului case
Şi mistuite vor fi toate
Paletele, în el, aflate.”
11 Domnul din ceruri a venit
Şi-n felu-acesta a vorbit:
„Sunt trei nelegiuiri pe care
Ţara Edomului le are.
Ba, patru sunt şi pentru ele,
Nu Îmi schimb planurile Mele.
Pe fraţii pe cari îi avea,
I-a urmărit cu sabia.
Mânia şi-a dezlănţuit-o,
Căci mila şi-a înăbuşit-o.
Nimic nu a voit să ştie,
Ci a dat drumul la urgie.
12 De-aceea, foc o să se lase
Peste Teman şi-ale lui case
Şi mistuite vor fi toate
Paletele, în el, aflate.”
13 Domnul din ceruri a venit
Şi-n felu-acesta a vorbit:
„Sunt trei nelegiuiri pe care
Sămânţa lui Amon le are.
Ba, patru sunt şi pentru ele
Nu Îmi schimb planurile Mele.
Iată că nu au fost cruţate
Femeile însărcinate,
Ci pântecul le-au spintecat,
Celor pe care le-au aflat
În Galaad, căci au voit
Ca să îşi mute – negreşit –
Hotarele ce le-au avut,
Sporind astfel al lor ţinut.
14 De-aceea, foc o să se lase
Din cer, peste-ale Rabei case
Şi mistuite vor fi toate
Paletele în ea aflate,
În mijlocul strigătelor
Scoase în ziua luptelor
Şi-a vijeliilor pe care
Ziua furtunii doar le are.
15 Cel care este împărat
Peste Amon încoronat,
Precum şi toţi aceia cari
Sunt căpitanii lui cei mari,
Ajunge-vor prinşi ca să fie
Şi duşi, în urmă, în robie.
Aşa se va fi întâmplat,
Pentru că Domnu-a cuvântat.”