1 „Juncane din Basan, luaţi
Seama acum şi ascultaţi –
Pe muntele Samariei –
Acest cuvânt, căci pe toţi cei
Ce sunt săraci îi asupriţi,
Pe cei în lipsă îi zdrobiţi,
Iar soţilor voşti’ le-aţi cerut
Şi-aţi zis: „Daţi-ne de băut!”
2 Pe-a Lui sfinţenie, a jurat
Domnul şi-astfel a cuvântat:
„Iată, vin zile, pentru voi,
Când cu cârlige, prinse-apoi
Veţi fi. Cu undiţi de pescari,
Prinse-au să fie-acelea cari
Se vor vădi o rămăşiţă
Scăpată din a voastră viţă.”
3 „Când prin spărturi o să ieşiţi,
Drept înainte-o să fugiţi
Şi la Harmon, în urmă, voi
Ajungeţi lepădate-apoi” –
Spusese Domnul. „Spre Betel
4 Să vă-ndreptaţi şi-n locu-acel,
Degrabă să păcătuiţi!
Şi spre Ghilgal să vă zoriţi
Ca şi mai mult, acolo, voi,
Păcatul să-l sporiţi apoi!
Aduceţi jertfe dimineaţa,
Când zorile-şi arată faţa,
Iar tot la trei zile apoi,
Aduceţi zeciuială voi!
5 Faceţi să fumege, de-ndat’,
Jertfele cari, cu aluat
Făcute sunt şi au menire
De jertfe pentru mulţumire!
Trâmbiţe-n mâini să vă luaţi,
Cu ele ca să trâmbiţaţi!
Vestiţi-vă voi, fiecare,
Ce daruri daţi pentru mâncare,
Precum şi cele ce se-adună,
Date fiind de voie bună!
Vestiţi ce daruri sunt făcute
Şi faceţi-le cunoscute!
Deci voi, fii ai lui Israel,
Să faceţi dar, în aşa fel,
Precum vă place, tot mereu!” –
Spusese Domnul Dumnezeu.
6 „Iată, şi Eu, din partea Mea,
La voi trimis-am foametea.
Peste cetăţi ea a căzut.
Lipsă de pâine aţi avut,
Însă la Mine, înapoi,
Tot n-aţi vrut să vă-ntoarceţi voi!”
7 N-am vrut nici ploaie să vă dau,
Când încă trei luni mai erau
Până porneaţi la secerat.
Peste-o cetate, ploi, am dat,
Dar peste alta, am făcut,
Un strop ca să nu fi căzut.
Peste-un ogor, ploaie, am dat,
Iar peste altul n-a plouat.
8 Două sau trei cetăţi n-aveau
Apă să bea şi se duceau
La alta, care a avut
Mai multă apă de băut.
Degeaba, căci n-au izbutit,
Setea, să îşi fi potolit.
Însă la Mine, înapoi,
Tot n-aţi vrut să vă-ntoarceţi voi!”
9 Rugină-n grâu am răspândit
Şi cu tăciune l-am lovit.
Grădinile ce le-aţi avut,
Viile care v-au crescut
Mândre şi mari, ai voşti’ smochini
Şi-asemenea ai voşti’ măslini
Ajuns-au – deseori – să cadă,
Lăcustelor lacome, pradă.
Cu toate-acestea însă voi,
Nu v-aţi întors la Mine-apoi!”
10 Ca şi-n Egipt, ciumă-am trimis
Asupră-vă şi i-am ucis
Pe-ai voşti’ tineri, cu sabia;
Caii, am pus, să vi se ia.
Făcut-am de vi s-a suit,
În nări, duhoarea ce-a ieşit
Din tabăra unde eraţi
Toţi, laolaltă adunaţi.
Cu toate-acestea însă voi
Nu v-aţi întors la Mine-apoi.”
11 „Ca pe Sodoma, v-am lovit;
Ca pe Gomora, v-am zdrobit;
Tăciune scos din foc eraţi,
Dar n-aţi voit să M-ascultaţi,
Să vă întoarceţi înapoi
Şi să veniţi la Mine-apoi.”
12 „Tocmai de-aceea, Israel,
Să ştii că am să-ţi fac la fel
Şi-atuncea să te pregăteşti,
Pe Dumnezeu, să-L întâlneşti!
13 Iată că El a întocmit
Munţii şi-apoi a rânduit
Vânturi. El spune, omului,
Până şi gândurile lui.
Zorii, în beznă îi preface
Şi umblă – după cum Îi place –
Pe înălţimile pe care
Faţa pământului le are.
Numele Lui este, mereu,
Al oştii Domn şi Dumnezeu.”