1 „Deci, dacă voi, dragii mei fraţi,
Sunteţi, acuma, înviaţi,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Să căutaţi lucruri de sus,
De-acolo, de unde, mereu –
La dreapta – lângă Dumnezeu,
Hristos se află aşezat.
2 Gândiţi-vă, neîncetat,
La lucruri care-n ceruri sânt,
Şi nu la care-s pe pământ,
3 Căci voi, cu toţii, aţi murit,
Iar viaţa voastră – negreşit –
Ascunsă-i, cu Hristos, mereu,
În Tatăl nostru – Dumnezeu.
4 Când se va arăta Hristos –
A voastră viaţă – ne-ndoios,
Că şi voi vă veţi arăta,
Cu El, şi-n slava Lui, veţi sta.
5 Vreau să omoare fiecare,
Toate acele mădulare,
Care provin de pe pământ.
Aceste mădulare sânt:
Patima şi necurăţia,
Pofta cea rea şi-apoi, curvia;
Urmează lăcomia care
Este un fel de închinare,
La idoli. Luaţi seama bine,
6 Că pentru-aceste lucruri, vine
Mânia, de la Dumnezeu,
Care îi va lovi mereu –
În lungul şi în largul zării –
Pe toţi fii neascultării.
7 Din al lor număr, bunăoară,
Eraţi şi voi, odinioară,
Când, în păcate, vieţuiaţi.
8 Acum, vă rog, să vă lăsaţi
De-aceste lucruri: de mânie,
De răutăţi, de vrăjmăşie,
De clevetiri nesănătoase,
De-acele vorbe ruşinoase
Ce v-au putut ieşi din gură.
9 Vorbiţi, mereu, doar cu măsură
Şi căutaţi să vă feriţi,
Ca nu cumva, să vă minţiţi
Unii pe alţii, căci acum,
Nu mai sunteţi, pe vechiul drum,
Pentru că voi v-aţi dezbrăcat,
De omul vechi; v-aţi lepădat
De faptele ce le-a avut
Omul acela, din trecut.
10 Acuma, voi aţi arătat,
Că-n omul nou, v-aţi îmbrăcat,
Care, mereu, se înnoieşte
Şi în cunoaştere sporeşte,
În chipul Celui nevăzut,
În care, el a fost făcut.
11 Aici, nu e deosebire:
Nu-i Grec şi nici Iudeu din fire,
Nu mai sunt împrejur tăiaţi
Şi nu mai sunt nici netăiaţi,
Nu mai e Schit şi nici Barbar,
Nici rob, nici slobod aşadar,
Ci doar Hristos este aici,
Totul, în toţi, în mari şi mici.
12 Deci, voi care, de Dumnezeu,
Aţi fost aleşi să fiţi mereu,
Sfinţi şi iubiţi, să învăţaţi,
Necontenit, să vă-mbrăcaţi,
Cu inimi pline de-ndurare,
Cu bunătate, cu răbdare,
Cu o smerenie dovedită
Şi o blândeţe nesfârşită.
13 Îngăduiţi-vă – zic eu –
Unii pe alţii, tot mereu,
Iar dacă este vreo pricină,
Din care, unul o să vină
Şi, despre altul, dintre fraţi,
O să se plângă, să-nvăţaţi
Ca – unii, altora – să ştiţi,
Iertare, să vă dăruiţi.
Iertaţi-vă cu toţi apoi,
Cum v-a iertat Hristos, pe voi.
14 Dar mai presus de tot, dragi fraţi,
Cu dragoste, să vă-mbrăcaţi,
Căci ea e legătura care,
Desăvârşirea, doar, o are.
15 A lui Hristos pace, cerească,
În inimi, să vă stăpânească,
Pentru că voi aţi fost chemaţi
La ea, ca, parte, să luaţi;
De-aceea, voi, mereu, să ştiţi,
Ca recunoscători să fiţi.
16 Cuvântul lui Hristos apoi,
Cu toată-nţelepciunea-n voi,
Vreau, din belşug, să se găsească,
Şi-n inimi, să vă locuiască.
Necontenit, vă întăriţi
Şi, între voi, vă sfătuiţi
Cu psalmi şi cu cântări cereşti –
De laudă – duhovniceşti,
Cu mulţumiri, cântând, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu.
17 Orice veţi face, cu cuvântul,
Cu fapta voastră, sau cu gândul,
Să faceţi voi, neîncetat,
În Numele cel minunat
Al Domnului Hristos Iisus,
Iar Tatălui Celui de Sus,
Tot prin al Său Nume, să ştiţi,
Necontenit, să-I mulţumiţi.
18 Supuse fiţi – nevestelor –
Întotdeauna, soţilor,
Aşa precum ştiţi că e bine
Şi cum, în Domnul, se cuvine.
19 Bărbaţilor, la fel şi voi,
Iubiţi-vă soaţele-apoi,
Şi nu ţineţi, necaz, pe ele.
20 Copii, primiţi vorbele mele
Şi, de părinţi, să încercaţi,
Necontenit, să ascultaţi,
Căci asta-i place Domnului
Şi este după voia Lui.
21 Părinţilor, nu vreau ca voi
Să-ntărâtaţi copii-apoi,
Să nu-şi piardă nădejdea lor.
22 De-asemenea, voi – robilor –
Stăpânii, să vi-i ascultaţi,
Nu doar atunci când vă aflaţi
Aproape, sub a lor privire –
Asemeni celor cari, din fire,
Vor ca să placă omului –
Ci voi, pe placul Domnului,
Neîncetat, doresc să fiţi,
Pe-ai voşti’ stăpâni, când îi slujiţi.
S-aveţi o inimă curată,
Ca unii care se arată
Că-s temători de Dumnezeu.
23 Orice veţi face voi, mereu –
Drept, pentru Domnul – să-ncercaţi,
Să faceţi dar – dragii mei fraţi –
Să fie după placul Lui
Nu după cel al omului,
24 Ca unii care bine ştiţi,
Că o răsplată dobândiţi,
Din parte-I, căci, trecuţi, apoi,
La moştenire, sunteţi voi.
Să Îl slujiţi, neîndoios,
Pe-al nostru Domn, Iisus Hristos.
25 Acela care o să cate
Să umble doar cu strâmbătate,
Răsplata ei, o s-o primească,
Prin ceea ce-o să făptuiască.
Un lucru să se ştie bine:
Nicicând, nu are a se ţine,
Seamă ‘naintea Domnului,
De cum e faţa omului.”