1 Când, trei ani Ioiachim făcea,
De când în Iuda-mpărăţea,
Venit-a Nebucadenţar
Şi a călcat al său hotar.
Către Ierusalim plecase
Cu oaste, şi-l înconjurase,
Căci el fusese-acela care,
În Babilon, era mai mare.
2 Domnul, în mâna lui, a dat
Pe al lui Iuda împărat
Şi-o parte-a vaselor pe care
Casa lui Dumnezeu le are.
Cel care-n Iuda a domnit
Fusese Ioiachim numit.
În urmă, Nebucadenţar
Se duse în ţara Şinear,
Cu vasele ce le-a luat
Şi-acolo el le-a aşezat
În casa celuia pe care,
Drept dumnezeu al său, îl are.
3 Apoi, la sine l-a chemat
Pe Aşpenaz, cel aşezat
Mai mare peste slujitori
Care sunt fameni dregători,
Şi-i porunci ca să se ducă –
Degrabă – şi să îi aducă
Câţiva copii din cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari sunt de stirpe-mpărătească
Şi sunt de viţă boierească.
4 Tineri-acei au trebuit,
Frumoşi să fie – negreşit –
Fără cusur şi învăţaţi,
Cu-nţelepciune înzestraţi
În orice ramură pe care
Ştiinţa-acelei vremi o are;
De-asemenea, s-a mai cerut,
Pricepere să fi avut
Şi-o minte ageră, cu care
Să se vădească-a fi în stare
De a sluji la-mpărăţie
Şi lângă împărat să fie.
De la ăşti tineri, se cerea
Ca să înveţe scrierea,
Precum şi limba cea pe care
Neamul Haldeilor o are.
5 Chiar împăratul – negreşit –
Acestora le-a dăruit –
Zilnic – o parte din bucate,
Care la masa lui sunt date,
Şi vin din vinul ce îl bea,
Căci împăratul îşi dorea,
Timp de trei ani ca să îi crească
Şi-apoi tinerii să-l slujească.
6 Printre cei care-au fost luaţi
Atunci, din Iuda, sunt aflaţi
Hanania şi Daniel,
Azaria şi Mişael.
7 Mai marele din slujitori
Care sunt fameni dregători,
Ale lor nume le-a schimbat
Şi alte nume-apoi le-a dat,
Cum se ceruse. Aşadar,
El îl numise Beltşaţar
Pe cel chemat drept Daniel,
Meşac i-a zis lui Mişael,
Şadrac era Hanania
Şi-apoi, pentru Azaria
Drept Abed-Nego, a găsit
Că este nume potrivit.
8 Dar cel care a fost chemat
Drept Daniel, a cugetat
Că nu voieşte-a se spurca
Şi nu e bine a mânca
El, din alesele bucate
Cari de-mpărat îi erau date.
El n-a voit, de-asemenea,
Din vinu-mpărătesc să bea.
De-aceea, pe acela care
Fusese pus drept cel mai mare
Peste cei cari sunt slujitori
Cu rang de fameni-dregători,
El l-a rugat să îl scutească
Şi astfel să nu îl silească
În nici un fel, de a mânca,
Făcându-l de a se spurca.
9 Lucrul acesta I-a plăcut
Lui Dumnezeu şi a făcut
Ca Daniel să dobândească
Bunăvoinţă şi să crească
Apoi, în ochii celui care
E peste fameni pus mai mare.
10 Cel ce era cârmuitor,
Al tuturor famenilor,
Privit-a către Daniel
Şi-a cuvântat în acest fel:
„Să afli dar, că mă tem eu,
Doar de cel care-i domn al meu
Şi care-a hotărât apoi,
Ce veţi mânca şi veţi bea voi.
Mă tem să nu vadă, cumva,
Pe feţele voastre, ceva.
Nu vreau ca feţe triste-apoi,
Să vadă el că aveţi voi
Şi-n acest fel să vă vădiţi
Că sunteţi mai deosebiţi
De tinerii din casa noastră,
Tineri cari sunt de vârsta voastră.
Căci dacă întâmpla-se-va
Că el va observa ceva,
Încredinţaţi voiesc să fiţi
Că viaţa mi-o primejduiţi
În faţa împăratului.”
11 Atunci, îngrijitorului –
Cari răspundea de Daniel,
De-asemenea de Mişael,
Precum şi de Hanania
Şi-apoi şi de Azaria –
Fiind mai mare al lor pus,
În ăst fel Daniel i-a spus:
12 „Doar zece zile, de voieşti,
Pe ai tăi robi să îi hrăneşti
Cu zarzavat – cum au cerut –
Şi doar cu apă de băut.
13 Voim ca să te uiţi apoi,
La feţele ce le-avem noi
Şi să te uiţi, de-asemenea,
La feţele ce le-or avea
Tinerii care ne-nsoţesc
Şi care hrana o primesc,
De la-mpărat!” Omu-a făcut
14 Aşa precum i s-a cerut
Şi zece zile-a numărat
În care el i-a încercat.
15 După ce timpul a trecut,
Îngrijitorul a văzut
Că mult mai bine arătau
Decât cei care-i însoţeau
Şi aveau parte de bucate
Alese şi îmbelşugate.
16 Îngrijitorul le-a luat
Hrana şi vinul şi le-a dat
Doar zarzavat în schimbul ei,
Cum au voit tineri-acei.
17 Prin îndurarea cari mereu
Le-a arătat-o Dumnezeu,
Cei patru tineri au primit
Ştiinţă şi au dobândit,
Apoi, putinţa să adune
O cât mai mare-nţelepciune
Ce le-a adus pricepere
La orice fel de scriere
Deosebită. Astfel, El
Făcutu-l-a pe Daniel –
A cărui minte o deschise –
Deştept în viziuni şi vise.
18 Apoi, când vremea sorocită
De împărat fost-a-mplinită,
Cel ce era cârmuitor
Al tuturor famenilor
I-a dus la Nebucadenţar.
19 El le-a vorbit tuturor, dar
În rândul lor nu s-a găsit
Nimeni a fi asemuit
Cu-Azaria ori Daniel,
Hanania sau Mişael.
20 În toate lucrurile care
Cereau înţelepciune mare –
Lucruri la care răspundeau
Tineri-aceştia când erau,
De împărat chiar, întrebaţi –
Mereu, ei fost-au lăudaţi;
Iar împăratul – negreşit –
Drept mai destoinici i-a găsit –
De zece ori – decât sunt cei
Care de-o vârstă sunt cu ei,
Decât toţi cei ce-s vrăjitori,
Sau sunt, în stele, cititori.
21 Aşa a dus-o Daniel –
Şi cei care au fost cu el –
Până când Cir, drept împărat,
Ajunse-a fi încoronat.
Şi până când avea să vie
Întâiul său an de domnie.