1 Iată numele tuturor,
Numele seminţiilor.
La marginea ce se găseşte
În miazănoapte şi porneşte
Mergând de-a lungul drumului
Cari este al Hetlonului,
Ţinând-o drept către Hamat
Pân’ la ţinutul cel chemat
Haţer-Enon şi, mai departe,
Lungindu-se această parte
Spre-ale Damascului hotare
Mergând pe lângă ele-n zare,
Ca s-o apuce imediat,
La miazănoapte de Hamat –
Din marginea din răsărit
Şi până-n cea din asfinţit –
Are să fie partea care,
În stăpânire, Dan o are.
2 Lângă hotarul însemnat
Lui Dan, trebuie aşezat
Aşer, pornind din răsărit
Şi ajungând în asfinţit.
3 Lângă hotarul însemnat
Pentru Aşer, e aşezat
Neftali, de la răsărit,
Mergând până în asfinţit.
4 Lângă hotarul însemnat
Pentru Neftali, aşezat
Manase e, din răsărit,
Mergând până în asfinţit.
5 Lângă hotarul însemnat
Pentru Manase, aşezat
E Efraim, din răsărit,
Mergând până în asfinţit.
6 Lângă hotarul însemnat
Lui Efraim, e aşezat
Ruben, pornind din răsărit
Şi ajungând în asfinţit.
7 Lângă hotarul însemnat
Lui Ruben, fi-va aşezat
Iuda, pornind din răsărit
Şi ajungând în asfinţit.
8 Lângă hotarul însemnat
Lui Iuda, fi-va aşezat
Acel ţinut, acel pământ
Care în ţară va fi sfânt,
Pornind chiar de la răsărit
Şi ajungând în asfinţit.
Acest pământ, voiesc să ştiţi
Că trebuie să-l despărţiţi.
Când faceţi acest lucru voi,
În coţi să-l socotiţi apoi.
La două’şicinci de mii, în lat,
El o să fie măsurat,
Iar în lungime va avea
Atâta cât se va vedea
Că este de la răsărit,
Mergând până la asfinţit.
În mijlocul ăstui pământ,
Are a fi Locaşul sfânt.
9 Partea pe care-o despărţiţi
Ca Domnului s-o dăruiţi,
Să aibă două’şicinci de mii
De coţi lungime. Zece mii
De coţi apoi, lăţime, ea,
Va trebui de a avea.
10 Această parte sfântă, toată
Să fie preoţilor dată.
Partea ce e pentru preoţi,
La două’şicinci de mii de coţi,
În miazănoapte, va avea
Şi-n miazăzi de-asemenea.
Acest pământ dat la preoţi,
Să aibă zece mii de coţi
Lăţime, înspre răsărit
Şi tot la fel în asfinţit.
Locaşul sfânt al Domnului
E-n mijlocul pământului.
11 Această parte, arătată,
Trebuie preoţilor dată,
Care sfinţiţi sunt şi pe care
Ţadoc, urmaşi, în lume-i are,
Preoţi cari nu s-au rătăcit
Asemeni neamului Levit,
Neam ce s-a rătăcit şi el,
Alăturea de Israel.
12 Partea ce o să li se dea,
Parte prea sfântă va fi ea,
Parte din ţară provenită,
Fiind, de Domnul, osebită,
Lângă hotarul cel pe care
Neamul Leviţilor îl are.
13 Să le mai daţi, Leviţilor,
Alăturea preoţilor –
Adică la al lor hotar –
Un alt pământ. Acesta dar,
La douăzeci şi cinci de mii
De coţi va fi, şi zece mii
De coţi are-a avea în lat.
Pământu-acesta, măsurat,
De două’şicinci de mii lungime
Va fi şi, zece mii lăţime.
Terenul dat lângă preoţi,
Să fie măsurat în coţi.
14 Câmpul pe care-l vor avea,
Să-l vândă, ei nu vor putea.
Nici să îl schimbe nu pot, dacă,
Voiesc cumva, un schimb să facă.
Pârga aceasta-n ţară-aflată
Nu poate fi înstrăinată,
Căci ea este a Domnului
Fiindu-I închinată Lui.
15 Ceilalţi cinci mii de coţi, în lat,
Care drept rest s-au arătat,
În faţa lotului cel care –
Coţi – douăzeci şi cinci mii are,
Să-i daţi cetăţii, negreşit,
Ca şi un loc obişnuit,
Pe care case se vor pune,
Sau va fi loc pentru păşune.
Cetatea ce va fi-nălţată,
În mijloc fi-va aşezată.
16 Iată mărimile cerute,
Cari, de cetate, sunt avute:
Coţii care sunt măsuraţi
Sunt patru mii cinci sute daţi,
În miazănoapte. Mai apoi,
Tot patru mii cinci sute, voi,
În miazăzi, să măsuraţi.
La fel aveţi să procedaţi
Şi-n partea de la răsărit,
Precum şi-n cea din asfinţit.
17 O-mprejmuire, să lăsaţi
Cetăţi-n jur. Să măsuraţi,
În coţi, în miazănoapte deci,
La două sute şi cincizeci.
În miazăzi, să căutaţi
Ca tot la fel să măsuraţi.
La fel faceţi în răsărit
Şi-n urmă şi în asfinţit.
18 Ceea ce va mai rămânea
De la lungime, va avea –
În coţi, de fi-va socotit –
La zece mii, în răsărit.
Tot zece mii, de-asemenea,
În asfinţit va mai avea.
Acest pământ e aşezat
Lângă cel cari „sfânt” e chemat.
El o să fie folosit
Pentru venitul rânduit
Spre-ai întreţine pe cei care,
Drept lucrători, cetatea-i are.
19 Mulţimea lucrătorilor
Cetăţii fi-va din popor,
Din seminţiile pe care
Neamul lui Israel le are.
20 Partea cari „sfântă” e chemată,
În coţi trebuie măsurată.
Lungimea ei, precum se ştie,
De două’şicinci de mii să fie.
Lăţimea ce o va avea,
La fel are a fi şi ea.
Pământul ce s-a măsurat
Alcătui-va un pătrat
Şi împreună o să fie
Cu partea dată drept moşie
Cari de cetate se va ţine,
Spre folosinţă. Ce rămâne
21 Este a domnitorului.
Lotul care îi e dat lui,
Va fi pe laturile care
Partea cari sfântă e, le are,
Şi a moşiei aşezate
Acolo, chiar lângă cetate.
Moşia domnitorilor,
De ambele părţi ale lor
Se va întinde, negreşit,
La graniţa de răsărit
Care, în coţi, e măsurată
Şi două’şicinci de mii arată,
Ţinând de partea osebită
Care drept „sfântă” e numită;
Apoi se-ntinde, negreşit,
La graniţa de asfinţit
Care în coţi e măsurată
Şi două’şicinci de mii arată,
Ţinând de părţile lăsate
La seminţii spre a fi date.
Partea cea sfântă şi la fel
Locaşul sfânt apoi, şi el,
În mijloc, se vor fi aflat.
22 Pământul care va fi dat
Leviţilor şi-asemenea
Moşia ce o va avea
Cetatea, fi-vor – negreşit –
În locul ce e cuvenit
A fi al domnitorului,
Aflânduse-n mijlocul lui.
Ce-o să se afle – aşadar –
Între-al lui Israel hotar
Şi-ntre hotarul cel pe care
Neamul lui Beniamin îl are,
Va fi a domnitorului
Căci are să-i revină lui.
23 Iată şi celelalte case
Cari sunt în Israel rămase.
Din partea de la răsărit,
Mergând până în asfinţit,
Are a fi partea pe care
Neamul lui Beniamin o are.
24 Lângă hotarul însemnat
Lui Beniamin, e aşezat
Şi Simeon, din răsărit,
Mergând până în asfinţit.
25 Lângă hotarul însemnat
Lui Simeon, e aşezat
Şi Isahar, din răsărit,
Mergând până în asfinţit.
26 Lângă hotarul însemnat
Lui Isahar, e aşezat
Şi Zabulon, din răsărit,
Mergând până în asfinţit.
27 Lângă hotarul însemnat
Lui Zabulon, e aşezat
Şi Gad, pornind din răsărit,
Mergând până în asfinţit.
28 Lângă hotarul însemnat
Părţii lui Gad şi aşezat
Cu-ncepere din răsărit,
Mergând până în asfinţit,
Continuă acel hotar
Căci se îndreaptă spre Tamar,
Până la apele chemate
Meriba, în Cades aflate,
Până la râul cel pe care
Ţara Egiptului îl are,
Ca să ajungă mărginit
De malul mării, negreşit.
29 Aceasta-i ţara ce-o primiţi
Drept moştenire, s-o-mpărţiţi
La seminţiile pe care
Neamul lui Israel le are.
Ţara ce vă e dăruită,
Prin sorţi trebuie împărţită” –
Zice Acela cari, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu.
30 „Iată ieşirile pe care
Astă cetate-n zid le are.
În partea care e aflată
În miazănoapte aşezată,
E-o-ntindere ce o socoţi
La patru mii cinci sute coţi.
31 Ca seminţiile aflate,
În Israel, vor fi chemate
Toate acele porţi pe care
Cetatea-n al ei zid le are.
Trei dintre porţile aflate,
În miazănoapte-s aşezate.
Una din porţi se dovedeşte
Că, „a lui Ruben”, se numeşte.
Apoi, cealaltă poartă, iată,
Drept „a lui Iuda”, e chemată,
Iar cea de-a treia, s-a vădit
Că „a lui Levi”, s-a numit.
32 În partea care se vădeşte
În răsărit că se găseşte,
E-o-ntindere ce o socoţi
La patru mii cinci sute coţi.
Trei dintre porţile aflate,
În răsărit sunt aşezate.
Una din porţi se dovedeşte
Că „a lui Iosif” se numeşte.
Apoi cealaltă poartă, iată,
E „a lui Beniamin” chemată,
Iar cea de-a treia s-a vădit
„Poarta lui Dan”, că s-a numit.
33 În partea care se vădeşte
În miazăzi că se găseşte,
E-o-ntindere ce o socoţi
La patru mii cinci sute coţi.
Trei dintre porţile aflate,
În miazăzi sunt aşezate.
Una din porţi – de bună seamă –
Drept „a lui Simeon” se cheamă.
Apoi cealaltă poartă, iată,
E „a lui Isahar” chemată,
Iar cea de-a treia e vădită
Drept „a lui Zabulon”, numită.
34 În partea care se vădeşte
În asfinţit că se găseşte,
E-o-ntindere ce o socoţi
La patru mii cinci sute coţi.
Trei dintre porţile aflate,
În asfinţit sunt aşezate.
Una din porţi se dovedeşte
„Poarta lui Gad” că se numeşte.
Apoi cealaltă poartă, iată,
„A lui Aşer” este chemată,
Iar cea de-a treia – negreşit –
„A lui Neftali” s-a numit.
35 În jurul ei, cetatea are
Un loc anume, un loc care
Ajunge-vei să îl socoţi
La optsprezece mii de coţi.
Cetatea o să dobândească
Un nume şi-o să se numească,
„Domnul e-aicea!” Negreşit,
Acesta-i numele primit,
Nume ce îl va căpăta
Şi din acea zi-l va purta.”