1 „Când aduci jertfe Domnului,
Să nu aşezi, în faţa Lui,
Un bou, un miel, vreo vită care
O meteahană, în trup, are;
Lucrul acesta – îţi pot spune –
Că nu-i decât o urâciune.”
2 „Poate-n cetăţile pe care
Ai să le locuieşti tu, are
Să se găsească un bărbat
Sau o femeie ce-a călcat
Ăst legământ al Domnului,
Făcând doar rău în faţa Lui.
3 Poate că oamenii acei
Sluji-vor altor dumnezei
Şi se vor închina la soare,
La lună, sau la oastea care,
Cerul întreg, l-a împânzit,
Făcând cum nu v-am poruncit.
4 Când vei lua la cunoştinţă
Despre o astfel de fiinţă,
Să cercetezi amănunţit,
Să vezi de-i drept ce s-a zvonit.
Dacă va fi întemeiat
Zvonul pe care l-ai aflat –
Deci dacă astă urâciune
S-a săvârşit, precum se spune –
5 Pe cel ce este vinovat –
Fie femeie, sau bărbat –
De astă faptă, să te duci
Grabnic atunci şi să-l aduci
La porţile cetăţii tale
Şi-acolo, pentru ale sale
Rele făcute, negreşit,
Cu moartea fi-va pedepsit.
Cu pietre – precum am mai zis –
Omul acel va fi ucis.
6 Cel cari de moarte-i vinovat,
Să fie omorât de-ndat’,
Dar trebuie ca să se ştie
Că nu-i destul o mărturie
Făcută împotriva lui.
Lua-vei viaţa omului,
Doar dacă martorii acei,
În număr, sunt măcar doi, trei.
7 Asupra celui vinovat,
Martorul trebuie chemat
Pentru a fi întâiul care
Ridică braţul să-l omoare.
Abia apoi, va fi lovit
De-ntreg poporul, negreşit.
Astfel, vei scoate, orice rău,
Din mijlocul neamului tău.”
8 „De-ţi va fi greu, cumva, vreodată,
Ca să rosteşti o judecată
Asupra unei pricini care
La un omor e privitoare,
La ne-nţelegeri sau rănire –
Iscând, astfel, nemulţumire
Şi ceartă în a ta cetate –
Iată cum fi-vor rezolvate:
Ai să te scoli şi-ai să te sui
Atunci, în faţa Domnului,
La locu-ales de Domnul tău
Spre-a-Şi aşeza Numele Său.
9 Să mergi la preot, la Levit,
La cel cari fi-va împlinit
Atuncea, în al tău popor,
Slujba de-nalt judecător,
Şi să le ceri lor lămurire,
Despre a ta nedumerire.
Ei vor putea a înţelege,
Iar ce e hotărât prin lege,
Au să îţi spună, negreşit.
10 Apoi, precum te-au sfătuit
Aceştia, ai să faci de-ndat’.
Să faci precum te-au învăţat,
În locu-ales de Domnul tău
Spre-a-Şi aşeza Numele Său.
11 Vei face totul – se-nţelege –
Aşa cum e cerut prin lege
Şi precum au să hotărască
Cei care-au să te sfătuiască.
Să nu te-abaţi la stânga ta
Şi-asemenea, nici la dreapta
Din hotărârea lor luată,
Ci tu s-o împlineşti pe dată.
12 Omul cel care, de mândrie,
Oprit atunci are să fie
De-a asculta cuvântul spus
De preotul acolo pus
Ca să-I slujească Domnului,
Sau de-al judecătorului,
Are să fie pedepsit,
Pe loc, cu moartea, negreşit.
Vei scoate răul, în ăst fel,
Din mijlocul lui Israel.
13 În felu-acesta, orice ins
Va fi, de teamă-atunci, cuprins,
Şi nimeni – în popor aflat –
N-o să mai fie îngâmfat.”
14 „Când vei intra în ţara care,
Domnul – să ţi-o dea ţie – are,
Când te vei aşeza în ea,
Când locuinţă vei avea
Şi ai să zici: „Un împărat,
Vreau, peste mine, aşezat,
Aşa precum au, bunăoară,
Popoarele cari mă-nconjoară”,
15 Poţi să îţi pui, bine-nţeles,
Dar el va trebui ales
De către Domnul Dumnezeu.
Dintre-ai tăi fraţi, să iei, mereu,
Pe cel ce fi-va împărat.
Străinul nu va fi luat,
Căci împăratul e ales
Dintre-ai tăi fraţi, bine-nţeles.
16 Deci împăratul, să ai ştire
Că nu trebuie-n stăpânire,
Mulţi cai să aibă, ca altfel,
Să nu cumva să-ntoarcă el,
Către Egipt, al său popor
Pentru mulţimea cailor,
Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum,
Să nu vă-ntoarceţi, nicidecum”.
17 De-asemenea, în număr mare,
Să nu aibă neveste care
Să îi abată inima
Şi să îl facă a urma
Gândul de a fi adunat
Aur şi-argint, neîncetat.
18 Pe al său scaun de domnie,
Când o să stea, să i se scrie
O copie – să aibă parte
De astă lege – într-o carte.
Deci preoţii care-au să fie
Din a lui Levi seminţie,
Această carte, să i-o dea,
Mereu s-o aibă-alăturea.
19 Legea aceasta, în ăst fel,
Va fi lângă-mpăratu-acel,
Să poată ca să o citească.
Atât timp cât o să trăiască,
Va învăţa din ea, mereu,
Că trebuie – de Dumnezeu –
Teamă să aibă, să-I păzească
Legea, precum şi să-mplinească
Tot ceea ce s-a poruncit.
20 În felu-acesta, negreşit,
Nu-şi va-nălţa inima lui,
Peste cea a poporului,
Şi-atunci, nici nu se va abate
De la poruncile ce-s date,
Spre dreapta sau spre stânga. El,
În mijlocul lui Israel –
Dacă aşa se va purta –
Ca împărat, mult timp va sta,
Căci vor spori zile lui –
Precum şi-ale urmaşului
Pe care o să-l zămislească –
Şi mult pe lume-o să trăiască.”