1 „Când o să fie împlinit
Tot ceea ce eu v-am vestit –
Deci astă binecuvântare,
Precum şi-acest blestem – pe care
Vi le-am pus astăzi, înainte,
Ca să luaţi mereu aminte
La ce v-am spus, dacă apoi –
La inimă – veţi pune voi
Acestea, când aveţi să fiţi
Printre popoare risipiţi
De către Domnul, iar apoi,
2 La El, vă veţi întoarce voi,
Ca să Îl ascultaţi mereu,
Pe-al vostru Domn şi Dumnezeu –
Din inimi, cu tot sufletul,
Precum şi cu tot cugetul –
Cu pruncii voştri, potrivit
Cu ceea ce v-am poruncit –
Astăzi, în locu-acesta – eu,
3 Atuncea, Domnul Dumnezeu
Îi va aduce înapoi,
Pe robii voştri, iar de voi
Va avea milă şi-ndurare;
Vă va lua pe fiecare,
Dintre popoarele cari sânt
Pe faţa-ntregului pământ –
Pe unde-aţi fost împrăştiaţi –
Şi iarăşi fi-veţi adunaţi.
4 Dacă mânia Domnului,
La marginile cerului,
Vă va aduce, voi să ştiţi
Că şi acolo o să fiţi
Aflaţi de-al vostru Domn şi-apoi,
Vă va aduce înapoi –
Căci dacă-n locu-acel veţi sta,
Şi-acolo vă va căuta.
5 Domnul, apoi – pe fiecare –
Vă va aduce-n ţara care
Părinţii voştri locuiau
Şi-n stăpânire o aveau.
Acolo, bine vă va face
Şi înmulţiţi veţi fi, în pace,
Încât pe-ai voşti’ părinţi apoi,
Aveţi să îi întreceţi voi.
6 Inima vă va fi tăiată,
Atuncea, împrejur, căci iată,
Al vostru Domn şi Dumnezeu
Doreşte să-L iubiţi mereu,
Din toată inima apoi,
Şi din tot sufletul, ca voi,
În ţara voastră, să trăiţi.
7 Blestemele apoi, să ştiţi
Că vor cădea peste cei care,
Vrăjmaşi, al vostru neam îi are.
Domnul cu ele-o să-i lovească
Pe cei ce-au să vă prigonească,
Precum şi pe aceia care
Vă vor urî, fără-ncetare.
8 La Dumnezeul vostru, voi
Vă veţi întoarce înapoi.
Veţi asculta de glasul Lui
Şi de porunca Domnului;
O să-mpliniţi, neîncetat,
Poruncile ce vi le-am dat –
Astăzi, aici – eu, tuturor.
9 Cu bunătăţi, al vost’ popor,
De Dumnezeu, va fi umplut.
În urmă, El va fi făcut
Să propăşească, ne-ncetat,
Tot ceea ce veţi fi lucrat,
Rodul din pântece ieşit,
Rodul din turme provenit
Şi roadele pământului.
Apoi, în bunătatea Lui,
Al vostru Domn şi Dumnezeu
O să se bucure, mereu,
De fericirea căpătată,
Precum se bucurau odată –
De fericirea ce-o aveau –
Ai tăi părinţi, pe când trăiau.
10 Aceste lucruri, le primiţi
Atuncea doar când o să ştiţi
Să ascultaţi de Dumnezeu,
Păzind şi împlinind, mereu,
Poruncile ce vi le-am dat
Şi rânduieli ce v-am lăsat –
Cari toate-s ale Domnului –
Scrise în cartea legii Lui.
Toate le veţi primi apoi,
Dacă vă-ntoarceţi înapoi,
Din inimă, la Dumnezeu,
Şi din tot sufletul, mereu.”
11 „Astă poruncă, pe cari vreau,
Ca astăzi, ţie, să ţi-o dau,
Nu e departe-acum, de tine,
Şi nici peste puteri, nu-ţi vine.
12 Ea nu-i în ceruri, ca să zici:
„Cine, din cei ce sunt aici,
O să se suie-n cer apoi,
Să o aducă, pentru noi,
Ca să putem s-o auzim
Şi-n urmă, să o împlinim?”
13 Ea nu-i nici dincolo de mare,
Ca să poţi zice: „Cine, oare,
Va trece marea, mai apoi,
Să o aducă, pentru noi,
Ca să putem s-o auzim
Şi-n urmă, să o împlinim?”
14 Ea, dimpotrivă, să ştii bine
Că foarte-aproape e, de tine;
Iar dacă o vei căuta,
E-n gura şi-n inima ta,
Pentru ca tu să o păzeşti,
Neîncetat, şi s-o-mplineşti.”
15 „Priviţi dar, cu luare-aminte:
Astăzi, vă pun eu, înainte,
Viaţă şi bine, după care
Moarte şi rău, la fiecare.
16 Căci azi, poruncă vă dau eu,
Ca să-L iubiţi pe Dumnezeu
Şi să umblaţi pe calea Lui,
Păzind porunca Domnului
Şi legile ce vă sunt date
Şi rânduielile lăsate
De către El. Atunci, mereu,
De-al vostru Domn şi Dumnezeu,
O să fiţi binecuvântaţi
În ţara ce-o s-o căpătaţi
Şi-n număr, astfel, o să fiţi –
Neîncetat – apoi, sporiţi.
17 În inimi, de vă veţi abate
De la poruncile lăsate –
Ca să slujiţi alţi dumnezei
Şi să vă închinaţi la ei –
18 Vă spun dar, clar astăzi: să ştiţi
Că voi, atunci, o să pieriţi!
Peste Iordan, când, stăpânire,
Pe ţara care moştenire,
O s-o primiţi, veţi pune voi,
Să ştiţi că zile multe-apoi,
Nu veţi putea ca să trăiţi
Şi veţi ajunge să pieriţi.
19 Azi, cerul şi acest pământ,
Martori, în contra voastră-mi sânt,
Că înainte v-am adus
Şi-n faţa ochilor v-am pus
Viaţă şi moarte, după care
Blestem şi binecuvântare.
Alegeţi viaţa, să trăiţi
Voi şi ai voştri, fericiţi,
20 Iubind pe Domnul Dumnezeu,
Ascultând glasul Său mereu,
Lipindu-vă în acest fel,
Cu toată inima, de El.
Căci viaţa voastră, să ştiţi bine
Că numai de aceasta ţine.
Lungimea zilelor pe care
O să le aibă fiecare,
De-aceasta ţine. Deci să ştiţi:
Putinţă – ca să locuiţi
În ţara pe care, odată,
Domnu-a jurat că va fi dată
Pentru Avram, Isac şi-apoi
Şi pentru Iacov – aveţi voi,
Doar dacă, lângă Dumnezeu,
O să vă ţineţi, tot mereu.”