1 Decât ulei mirositor,
Cu mult e mai folositor
Un nume bun; iar ziua morţii
Mai bună e, în jocul sorţii
Predestinată omului,
Decât ziua naşterii lui.
2 Iată, eu am găsit cu cale
Că mersu-n casa cea de jale
Mai cu folos are să fie,
Decât în cea de bucurie,
3 Pentru că doar prin întristare,
Inima ta putere are
De-a deveni, mereu, mai bună.
4 Toţi înţelepţii îşi adună,
Acolo, inimile lor;
Însă ale netoţilor,
În casa veseliei sânt.
5 Decât s-asculţi dulcele cânt
Al celui care e nebun,
Este un lucru mult mai bun
Să îl asculţi pe înţelept,
Mustrarea celui mai deştept.
Înseamnă-ţi ale lui cuvinte!
6 Căci râsul celor fără minte
Asemeni e spinului care,
În foc, pârâie sub căldare.
Încă odată pot a spune
Că şi-asta-i o deşertăciune.
7 Averea ce s-a dobândit
Prin silă doar, a rătăcit
Gândirea celui înţelept,
Iar inima celui deştept –
Mită primind – a fost stricată.
8 Este, de fiecare dată,
Mai bun sfârşitul lucrului,
Decât e începutul lui.
Mai bine cel la suflet bun,
Decât un îngâmfat nebun.
9 Degrabă nu te mânia
Căci locuieşte furia
Doar în sânul nebunilor.
10 Nu zice deci, dojenitor:
„Zilele ce s-au încheiat
‘Nainte, cum s-au arătat –
Decât cele de azi – mai bune?”
Îţi spun: nu din înţelepciune
Întrebi; vorbeşti doar, în neştire.
11 La fel ca şi o moştenire
Înţelepciunea preţuieşte,
Pentru cel care vieţuieşte
Sub cerul de peste pământ.
12 Argint şi-nţelepciune sânt
Asemenea – ocrotitoare –
Dar un folos cu mult mai mare,
Doar din înţelepciune-i vine
Ştiinţei, căci prin ea se ţine
Omul acela care-o are –
În timpul vieţii – în picioare.
13 Atent priveşte, dragul meu,
Lucrările lui Dumnezeu:
Putinţă e de-a fi-ndreptat
Ceea ce strâmb a aşezat?
14 Vesel, în ziua fericirii,
Să fii, iar a nenorocirii
Ziuă când te năpăstuieşte,
Cu-nţelepciune te gândeşte
Că Dumnezeu, pe amândouă,
Le face şi ni le dă nouă,
Ca nimic omul să nu ştie,
Despre ce-n urmă-i va să vie.
15 Multe-am văzut – bune şi rele –
În ceasurile vieţii mele.
Câte un om neprihănit
În curăţie a murit,
În timp ce-n răutatea lui,
Viaţa nelegiuitului
Mai lungă e. Deci mă gândesc
Ca acest sfat să-ţi dăruiesc:
16 „Să nu fii prea neprihănit!
Nici prea-nţelept nu-i potrivit
Să te arţăi celor din jur.
De ce vrei să te pierzi singur?
17 Însă te rog să iei aminte:
Să nu fii rău şi făr’ de minte,
Peste măsură! Ci te teme,
Ca să nu mori mult prea devreme.”
18 Ambele sfaturi să le ţii,
Căci bune-s ele! Dar să ştii:
Dacă te temi de Dumnezeu,
Din toate vei scăpa, mereu!
19 Înţelepciunea-l întăreşte
Pe înţelept şi cântăreşte
Mai mult decât zece soldaţi
Într-o cetate adunaţi.
20 Pe tot acest întins pământ,
Oameni neprihăniţi nu sânt,
Cari binele să-l făptuiască
Fără ca să păcătuiască.
21 Nu lua-n seamă toate cele
Câte se spun, ca printre ele
Să nu-l auzi pe robul tău,
Vorbindu-te, cumva, de rău;
22 Doar inima ta are ştire
Căci şi tu, în a ta vorbire,
Rău despre alţi-ai povestit.
23 La toate-acestea m-am gândit
Cu-nţelepciune, ne-ncetat.
Să le-nţeleg, am încercat
Şi-am zis: „Voi fi mai înţelept!”,
Dar nu am fost mult mai deştept,
Căci de-al înţelepciunii pas,
Eu tot departe am rămas.
24 Mult mai departe e acum
Fugită ea, din al meu drum;
Pe cât fusese de adâncă,
Cu-atât mai mult acum e încă.
Dar cine poate s-o găsească?
E vreo fiinţă omenească?
25 Grăbit apoi, m-am apucat
Şi lucrurile-am cercetat,
Cu gândul să le înţeleg
Şi-nţelepciune să culeg
Din rostul lor. Cu osebire,
Chiar a prostiei rătăcire
Şi-a nebuniei răutate,
Vrut-am să le pricep. Din toate
26 Câte să ştiu m-am străduit,
Că mai amară-i – am găsit –
Chiar de cum moartea se vădeşte,
Femeia care-adăposteşte,
În inimă, curse şi laţuri
Şi ale cărei mâini sunt lanţuri.
Omul, plăcut lui Dumnezeu,
Poate scăpa de ea, mereu;
Dar păcătosul este prins
De laţul care ea l-a-ntins.
27 Eclesiastu-a cercetat
Lucruri şi iată ce-a aflat
Voind să ştie al lor rost:
28 Mult încercat de trudă-am fost,
Dar n-am dat peste ce-am dorit;
Căci dintr-o mie, am găsit
Un singur om care să-mi steie
În faţă, dar nici o femeie.
29 Atunci doar, înţeles-am eu,
Că e făcut de Dumnezeu
Omul, spre-a fi neprihănit,
Numai că fost-a dovedit
Că el nu-i dornic să asculte,
Umblând cu şiretenii multe.