1 Apoi, Cuvântul Domnului
Îmi zise: „Fiu al omului,
Spre Gog, acuma să priveşti
Şi împotrivă-i să vorbeşti!
Întoarce-te şi proroceşte
Şi-n felu-acesta îi vorbeşte:
„Aşa a zis Cela cari, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu,
„Ascultă Gog – ia seama bine –
Mare necaz am Eu pe tine,
Pe tine domn al Roşului,
Meşecului, Tubalului!
2 De-aceea, Eu voi tăbărî
Asupră-ţi şi te voi târî
Din ţara-n care eşti aflat
În miazănoapte aşezat,
Şi-am să te fac ca să te sui
În munţii Israelului.
3 Am să-ţi dobor arcul pe care,
În mâna stângă, îl ţii tare
Şi fac să-ţi cadă, la pământ,
Săgeţile ce-n dreapta-ţi sânt.
4 Pe munţii cei din Israel,
Tu vei cădea, precum – la fel –
Cădea-va oastea ta cea mare,
Cu toate neamurile care
Pe tine-au să te însoţească.
Din voi toţi, au să se hrănească
Şi păsările cerului
Şi fiarele pământului.
5 Pe câmp cădea-vor – negreşit –
Pentru că astfel a vorbit
Acela care, tot mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu.”
6 „Voi pune foc Magogului
Şi-asemenea poporului
Cari locuieşte, liniştit,
Peste ostroave răspândit,
Pentru ca astfel să se ştie
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.
7 Numele-Mi sfânt va fi ştiut,
Căci Îl voi face cunoscut
În mijlocul lui Israel –
Pentru că al Meu este el –
Şi nu-l mai las ca să greşească,
Numele-Mi sfânt să-L pângărească,
Iar neamurile au să ştie
Că Eu sunt Domnul, pe vecie,
Că Eu sunt Sfântul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are!”
8 „Iată, lucrările vestite
Vin ca să fie împlinite!” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu.
„Aceasta-i ziua – negreşit –
Ziua de care am vorbit.
9 Locuitorii cei pe care
Ţara lui Israel îi are,
Ieşi-vor din cetatea lor,
Pradă să dea, flăcărilor,
Arme şi scuturi lepădate,
Arcuri şi paveze-aruncate,
Săgeţi şi suliţi risipite,
Precum şi lăncile-azvârlite.
Oameni-aflaţi în acel loc,
Cu armele, vor face foc,
Un timp de şapte ani apoi.
10 Nu vor mai strânge lemne noi,
Din câmp sau din păduri, căci ele –
Adică armele acele –
Au să le-ajungă, negreşit.
Pe cei care i-au jefuit,
Atunci ei au să-i urmărească
Şi au ca să îi jefuiască.
Îi vor prăda pe-aceia care
I-au tot prădat, fără-ncetare” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu.
11 Un loc de-nmormântare, vreau,
În acea zi, lui Gog, să-i dau.
Îi dau un loc, iar locu-acel
Are să fie-n Israel,
La Marea Moartă, negreşit,
În partea ei de răsărit.
Va astupa mormântul lui,
Cărarea trecătorului.
Acolo, fi-va îngropat
Gog, cu toţi cei ce l-au urmat.
Valea în care, îngropaţi,
Vor fi cei ce-s cu Gog aflaţi,
„Valea mulţimii adunată
De Gog”, are a fi chemată.
12 Iar al lui Israel popor,
Un timp de şapte luni, îi vor
Înmormânta pe morţii care
Vor fi în număr foarte mare,
Până când au să izbutească,
Ţara ca să o curăţească.
13 Întreg poporul va ieşi
Să îi îngroape pe morţi şi
Vestea se va fi răspândit
Atunci când fi-voi proslăvit” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu.
14 În urmă, ei au să aleagă
Oameni care să îi culeagă
Pe cei căzuţi în largul zării,
Peste întreg cuprinsul ţării.
Oameni-aceştia-i vor căta
Pe morţi şi-i vor înmormânta,
Până când vor fi izbutit,
Ţara să o fi curăţit.
Când şapte luni vor trece, iară
Vor cerceta întreaga ţară.
15 Cei cari prin ţară-au să pornească,
Atuncea când au să găsească
Un mort, vor pune lângă el
Un semn, până când mortu-acel
Va fi luat de-aceia cari
Se vor vădi a fi gropari
Să-l ducă-n valea cea chemată
„Valea mulţimii adunată
De Gog”, unde va fi-ngropat.
16 Acolo, se va fi aflat,
Atunci, şi o cetate care
Numele de „Hamona” are.
(Numele-acesta, negreşit,
E prin „Mulţime” tălmăcit.)
Aşa, ei au să izbutească,
Ţara ca să o curăţească.”
17 „Ascultă, fiu al omului,
Ce-a spus Cuvântul Domnului!
Aşa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu:
„Du-te, ca să vorbeşti apoi,
La păsările de-orice soi,
Precum şi fiarelor pe care
Faţa pământului le are.
Spune-le-aşa: „Să vă grăbiţi!
Din toate părţile, veniţi!
Veniţi la jertfa Mea apoi,
Pe care-o junghii, pentru voi!
Căci mare este jertfa dată,
Pe munţi, în Israel aflată!
18 Mâncaţi carnea vitejilor!
Sângele voievozilor
Pământului, să-l beţi apoi!
Sânge de ţapi şi miei, beţi voi!
Sânge de tauri, să gustaţi
Şi de berbeci ce-s îngrăşaţi
În al Basanului ţinut!
19 Grăsime multă, au avut.
Mâncaţi-o, să vă săturaţi
Şi sânge beţi, să vă-mbătaţi!
Mâncaţi şi beţi din jertfa Mea!
Mâncaţi şi beţi cât veţi putea,
Din jertfele pe care-apoi,
Am să le junghii, pentru voi!
20 La masa Mea, vă aşezaţi!
Veniţi, ca să vă săturaţi
De carnea călăreţilor
Şi de cea a vitejilor,
De carnea cailor apoi
Şi-a oamenilor de război!” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu.
21 În rândurile tuturor
Popoarelor neamurilor,
Se va cunoaşte slava Mea,
Căci neamurile vor vedea
Ce judecăţi am să rostesc
Şi cum am să îi pedepsesc.
22 Toţi cei din casa cea pe care
Neamul lui Israel o are
Vor şti, atunci, precum că Eu
Sunt al lor Domn şi Dumnezeu.
Lucrul acesta au să-l ştie,
Din acea zi, în veşnicie.
23 Şi neamurile-atunci şti-vor
Că al lui Israel popor
Fărădelegi a săvârşit
Şi astfel fost-a pedepsit,
Încât ajuns-a ca să fie
Luat şi dus în grea robie,
Căci împotrivă-Mi, se-nţelege,
Se-ndreaptă-a lor fărădelege.
De-aceea, M-am îndepărtat,
Mi-am ascuns Faţa şi i-am dat
În mâinile vrăjmaşilor,
Să piară de sabia lor.
24 Aşa după cum s-au vădit
Relele ce le-au săvârşit –
Necurăţiile făcute
Şi făr’delegile avute –
Şi Eu le fac de-asemenea,
Căci li-e ascunsă Faţa Mea.”
25 „De-aceea, Cel care, mereu,
E Domn, precum şi Dumnezeu,
A zis: „Pe prinşii de război,
Din Iacov, îi aduc ‘napoi
Şi voi avea milă astfel,
De cei ce sunt din Israel.
De al Meu Nume sfânt, gelos
Am să fiu Eu, neîndoios.
26 Ocările de ei purtate,
Cu toate ale lor păcate
Şi făr’delegile avute
Cari împotrivă-Mi sunt făcute,
Vor fi uitate când ei, iară,
În linişte vor sta în ţară,
Fără să fie tulburaţi
27 De nimeni. Când vor fi luaţi
Dintre popoare şi-napoi
În ţară-i voi aduce-apoi,
Când am să strâng al lor popor
Din mijlocul vrăjmaşilor,
În faţa multor neamuri, Eu
Voi fi sfinţit. Astfel, mereu,
28 Că Domnul Dumnezeul lor
Sun Eu, va şti al lor popor.
Vor şti că i-am lăsat să fie
Prinşi de război, duşi în robie.
Vor şti că tot Eu i-am scos iară,
Şi i-am adus în a lor ţară.
Pe nici unul din ei nu-l las,
Printre străini, în acel ceas.
29 N-am să-Mi ascund Faţa de ei,
Căci peste oamenii acei,
Eu am să torn din Duhul Meu” –
Spusese Domnul Dumnezeu.