1 Al douăzecişicincilea
An de robie începea
Şi paisprezece au trecut
De când cetatea a căzut.
Nu apucase să apună,
Încă, a zecea zi din lună,
Când mâna Domnului venise
Asupra mea şi mă răpise,
Ducându-mă-n ţara pe care
Neamul lui Israel o are.
2 Pe-un munte-nalt, eu am fost pus,
După ce-am fost acolo dus
Prin înălţimile cereşti
Şi viziuni dumnezeieşti
În locu-acela am avut.
Spre miazăzi, eu am văzut
Ceva cari, la asemănare,
La fel ca o cetate pare.
3 În locu-acela am văzut
Un om ce-n poartă a şezut,
Cari, o prăjină, a luat
Şi-o sfoară, pentru măsurat.
Sfoara pe care o avea,
A fi din in, se dovedea,
Iar omul, la înfăţişare,
Asemenea aramei, pare.
4 Când am ajuns în faţa lui,
Îmi zise: „Fiu al omului,
Deschide ochii şi priveşte
Şi-ascultă tot ce se vorbeşte!
Astfel, la lucrurile toate
Ce au să-ţi fie arătate,
Să iei aminte, negreşit,
Căci pentru-aceasta ai venit!
Tot ceea ce vei fi văzut,
Apoi vei face cunoscut
În lume, casei cea pe care
Neamul lui Israel o are.
5 Un zid fusese înălţat,
Cari Templul l-a înconjurat.
De şase coţi se dovedea
Prăjina ce o folosea
Omul acel, la măsurat.
Un cot de-al ei era mai lat,
C-o palmă bună – negreşit –
Decât un cot obişnuit.
El merse, cu prăjina lui,
Până la brâul zidului
Şi-n felu-acesta am văzut
Că o prăjină a avut
Zidul acela, în grosime
Şi încă una-n înălţime.
6 Apoi, s-a îndreptat grăbit,
Spre poarta de la răsărit
Şi-a măsurat pragul pe care
Aceasta-l are la intrare.
Pragul pe cari l-a măsurat,
De o prăjină-a fost de lat,
Iar celălalt prag se vădea,
Tot o prăjină că avea.
7 Odăile care erau
De pază folosite-avea
Tot o prăjină în lungime
Şi încă una în lăţime.
Odăile de pază-aflate,
Tot câte două-s aşezate,
În grupuri, având între ele –
Deci între grupurile-acele –
Un loc gol ce le despărţea,
Care de cinci coţi se vădea.
Apoi, pragul acel pe care
Poarta de dinăuntru-l are –
Cari lângă tindă se găsea –
De o prăjină se vădea.
8 A măsurat tinda pe care
Poarta aceea o mai are
Şi în lungime am văzut
Că o prăjină a avut.
9 De-asemenea, a măsurat
Şi tinda care s-a aflat
La poarta cealaltă, iar ea
A fi de opt coţi se vădea.
Stâlpii pe care a şezut
Tinda, doi coţi doar, au avut.
Pe partea înlăuntru-aflată,
A porţii, fost-a aşezată
10 Tinda. Odăile pe care
Poarta de răsărite le are
Şi pentru pază foloseau,
Trei – pe o parte – se vădeau –
Iar pe cealaltă, negreşit,
Tot câte trei s-au rânduit.
Aste odăi, cum am văzut,
Toate-o măsură au avut,
Iar stâlpii pe care-i aveau,
De-asemenea la fel erau.
11 A măsurat deschiderea
Pe care poarta o avea
Şi-n felu-acesta am văzut
Că zece coţi ea a avut.
Lungimea porţii se vădea
Că treisprezece coţi avea.
12 Odăile ce-au fost zidite
Spre-a fi la pază folosite,
În faţă, un loc gol aveau.
Aceste locuri se vădeau
Cum că un cot doar au avut
Pe-o partea şi, cum am văzut,
Cealaltă parte-apoi şi ea
Tot de un cot se dovedea.
Pe-o parte-odăile acele
Care de pază fost-au ele,
Tot câte şase coţi aveau
Şi tot şase coţi măsurau
Şi pe cealaltă, căci la fel
13 Fuseseră. Omul acel
A măsurat poarta pe care
Una dintre odăi o are.
De la acoperiş plecase,
Şi-n felu-acesta măsurase
Până la cel ce-acoperea
Odaia de alăturea.
Între deschiderile-acele –
Cari faţă-n faţă fost-au ele –
Era un loc lat, ce-l socoţi
La douăzecişicinci de coţi.
14 A măsurat tinda pe care
Poarta cea de la curte-o are
Şi-n felu-acesta se văzuse
Că douăzeci de coţi avuse.
Tinda-ntr-o curte se sfârşea,
Cari poarta o împrejmuia.
15 Locul, cel dintre poarta care
Era aflată la intrare
Şi tinda porţii ce şedea
Mai înăuntru, se vădea
Că în lungime a avut
Cincizeci de coţi, cum am văzut.
16 Odăile ce-au fost zidite,
Fiind de pază rânduite –
Precum şi stâlpii ce-i aveau
Şi înlăuntru se-nşirau
Jur împrejur – eu am văzut
Cum că ferestre au avut,
Şi toate erau îngrădite.
Ferestre, astfel zăbrelite,
Avut-au înlăuntrul lor
Şi tinda pusă porţilor.
Pe stâlpi, săpate se vădeau
Că ramuri de finici erau.
17 Apoi, afară am ieşit –
În curte – unde am zărit
Odăi. Un caldarâm, avea
Curtea, care o-mprejmuia.
Odăile erau, de toate,
Treizeci, pe caldarâm aflate.
18 Ăst caldarâm se strecura
Pe lângă porţi şi mai era
În lungul lor, întins frumos.
Drept caldarâmul cel de jos,
Acesta era cunoscut.
19 Omul acela a trecut,
În urmă, şi a măsurat
Distanţa care s-a aflat
Din poarta cea „de jos” chemată,
Până la poarta aşezată
Afară, poarta cea pe care
Curtea din interior o are.
O sută coţi se dovedea
Lăţimea ‘ceea că avea,
În partea de la răsărit
Şi-n miazănoapte, negreşit.
20 Spre miazănoapte s-a-ndreptat
Şi-acolo, el a măsurat
Lungimea porţii cea pe care
Curtea de din afară-o are.
A măsurat – de-asemenea –
Lăţimea pe care-o avea.
21 Apoi, odăile pe care
Le avea poarta ‘ceea mare –
Cari pentru pază foloseau
Şi trei pe-o parte se vădeau,
Iar pe cealaltă, negreşit,
Tot câte trei s-au rânduit –
Le-a măsurat şi am văzut
Că o măsură au avut
Toate, iar stâlpii ce-i aveau,
De-asemenea, la fel erau.
Şi tinzile s-au dovedit
La fel să fie, negreşit.
Cu poarta-ntâia semănau
Toate, căci tot la fel, aveau
Cincizeci de coţi doar, în lungime
Şi douăzecişicinci, lăţime.
22 Ferestrele ce le-a avut
Tinda care i s-a făcut,
Finicii care s-au săpat,
Ca şi măsură, au luat
Măsura ce s-a folosit
La poarta de la răsărit.
Pe şapte trepte se putea
Ca să te urci până la ea,
Iar tinda care o avuse,
În partea din lăuntru fuse.
23 Curtea cea din lăuntru-avea
O poartă, care se găsea
În faţa porţii aşezată,
Ce fost-a-n miazănoapte-aflată
Şi-n faţa porţii cea pe care
Partea de răsărit o are.
Omul acela a plecat
Şi a-nceput de-a măsurat
Din partea ce a fost aflată
În miazănoapte aşezată,
Până la cea din răsărit,
Iar după cum am auzit,
Distanţa ‘ceea se vădea
Cum că o sută coţi avea.
24 După aceea, omu-acel
Veni şi mă luă cu el
La poarta care, aşezată,
În miazăzi era aflată.
Tinda, apoi, i-a măsurat
Şi stâlpii. Astfel, am aflat
Că o măsură aveau toate.
25 Poarta şi tinda-nconjurate
Sunt de ferestre. Am văzut,
Precum că ele s-au făcut
Asemeni celor dinainte.
În urmă, am luat aminte
Că acel om a măsurat
Poarta şi astfel am aflat,
Că cincizeci coţi are-n lungime
Şi douăzecişicinci lăţime.
26 Pe şapte trepte se putea
Ca să te sui până la ea,
Iar tinda pe cari o avuse,
În partea din lăuntru fuse.
Câteun finic, am observat,
Cum că fusese-n stâlp săpat.
27 Curtea cea din lăuntru-avea
O poartă care se găsea
Tocmai în miazăzi aflată.
Distanţa fost-a măsurată –
Din astă poartă de intrare,
Pân’ la cealaltă ce o are –
Şi-n felu-acesta am văzut
O sută coţi că a avut.
28 În curtea care s-a aflat
La interior, noi am intrat
Prin poarta ce era aflată
La miazăzi. Când măsurată
Fusese poarta, s-a vădit
A fi asemeni, negreşit,
Cu cealaltă şi am văzut
Că o măsură au avut.
29 Odăile ce-s rânduite
A fi de pază folosite,
Le-a măsurat şi am văzut
Că o măsură au avut
Toate, iar stâlpii ce-i aveau
De-asemenea la fel erau.
Şi tinzile s-au dovedit
La fel să fie, negreşit.
Această poartă-apoi, şi ea,
Jur împrejur, ferestre-avea.
Cincizeci de coţi are-n lungime
Şi douăzecişicinci lăţime.
30 (Jur împrejur, eu am văzut
Precum că tinzi s-au fost făcut,
Care aveau cinci coţi lăţime
Şi douăzecişicinci lungime.)
31 Tinda pe care o avea
Partea aceea, se vădea
Că dă în curtea din afară.
Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară,
Iar scara ce la poată-a dus,
Opt trepte-avut-a, până sus.
32 După aceea, am intrat
În curtea care s-a aflat
La interior. Noi am venit
Prin poarta de la răsărit.
Omul acel s-a apucat,
Îndată, de a măsurat
Poarta, iar astfel am văzut
Că o măsură a avut,
Cu cealaltă. Am mai zărit
33 Odăile ce-au folosit
De pază, stâlpii ce-i avea
Şi tinzile de-asemenea.
De o măsură, erau toate.
Poarta şi tinda-nconjurate
Sunt, de ferestre. Am văzut,
Precum că ele s-au făcut
Asemeni celor dinainte.
În urmă, am luat aminte
Că acel om a măsurat
Poarta şi tinda şi-am aflat
Că cincizeci coţi sunt în lungime
Şi douăzecişicinci lăţime.
34 Tinda, pe care o avea
Partea aceea, se vădea
Că dă în curtea din afară.
Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară,
Iar scara ce la poată-a dus,
Opt trepte-avut-a până sus.
35 M-a dus la poarta cea aflată
În miazănoapte aşezată.
A măsurat-o şi-am văzut
Că o măsură a avut
Cu celelalte porţi. Şi ea,
36 Odăi de pază, mai avea.
Jur împrejur am mai zărit
Stâlpi şi ferestre, negreşit.
Omul acel a măsurat
Poarta şi astfel am aflat
Că cincizeci coţi are-n lungime
Şi douăzecişicinci lăţime.
37 Tinda, pe care o avea
Partea aceea, se vădea
Că dă în curtea din afară.
Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară,
Iar scara ce la poată-a dus,
Opt trepte-avut-a până sus.
38 De-asemenea, se mai găsea
Şi o odaie ce dădea
Spre tinda porţii. În ăst loc,
Jertfele cari arse în foc
Urmau a fi, erau aduse
Şi în astă odaie puse.
Aicea doar erau spălate
Acele jertfe adunate,
Acelea care se socot
A fi drept ardere de tot.
39 În tinda porţii mai erau
Şi două mese ce serveau
Spre a fi jertfele-aşezate
Cari trebuit-au junghiate.
Erau jertfe ce se socot
A fi drept ardere de tot,
Jertfe ce fost-au cu menire
De jertfe pentru ispăşire,
Sau jertfe ce urmau să vină
Spre a fi date pentru vină.
40 Cum te suiai spre poarta care
Partea din miazănoapte-o are,
Pe părţile cele aflate
A fi afară aşezate,
Mese fuseseră aduse
Şi câte două au fost puse.
41 În cele două părţi pe care
Le are poarta de intrare,
Fuseseră mese aduse
Şi câte patru au fost puse.
În acest fel, mesele-acele
Se dovedeau opt a fi ele,
Iar jertfele ce se-aduceau,
Pe ele doar se-njunghiau.
42 Apoi, în faţa meselor
Cari fost-au ale jertfelor,
Mai erau patru rânduite,
Făcute din pietre cioplite.
Pe-aceste mese se puneau
Sculele ce se foloseau
Pentru a fi înjunghiate
Vitele care erau date
Ca jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot.
Pe ele-apoi se mai puneau
Uneltele ce foloseau
Pentru a fi înjunghiate
Şi celelalte jertfe date.
Aceste mese se vădeau
Că-n înălţime-un cot aveau,
Un cot jumate în lungime
Şi-un cot jumate în lăţime.
43 Casa pe dinlăuntru-avea
Pervaz pus, ce o-mprejmuia,
Lat de o mână, spre-a fi puse
Cărnuri din jertfele aduse.
44 Dincolo de partea aflată
Drept înlăuntru aşezată,
Două odăi se mai găseau
Cari pentru cântăreţi slujeau.
În curtea cea din interior,
Era locul odăilor.
Una era la poarta care,
Partea din miazănoapte-o are,
Cu faţa-n miazăzi-ndreptată.
Cealaltă fost-a aşezată
Chiar lângă poarta cea pe care
Partea din miazăzi o are,
Iar faţa ei se potrivea
Spre miazănoapte că privea.
45 Omul acela m-a privit
Şi-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Odaia-n miazăzi zidită
Este, de preoţi, folosită,
Iar preoţii ce-o folosesc,
La Templul Domnului slujesc.
46 Odaia care e aflată,
În miazănoapte aşezată,
De-asemenea, e pregătită
Spre-a fi de preoţi folosită,
Iar preoţii ce-o folosesc,
Doar de altar se îngrijesc.
Ei sunt ai lui Ţadoc copii
Care, dintre-ai lui Levi fii,
De Domnul s-au apropiat
Să Îl slujească, ne-ncetat.”
47 A măsurat curtea cea mare –
Curte cari, patru colţuri, are –
Şi în lungime, am văzut,
O sută coţi că a avut.
Altarul ce se-afla în ea,
În faţa casei se găsea.
48 În tinda casei a intrat
Şi ai ei stâlpi i-a măsurat:
Cinci coţi, deoparte – negreşit –
Şi cinci de cealaltă-a găsit.
Lăţimea porţii se vădea
Că paisprezece coţi avea.
Pereţii laturilor ei,
În coţi, au măsurat doar trei,
Trei coţi, pe-o parte, ei aveau
Şi-n cealaltă tot trei erau.
49 Tinda – apoi – a măsurat-o
Pe care-acolo a aflat-o:
Douăzeci coţi avea lungime
Şi doisprezece coţi lăţime.
La tinda ‘ceea, ajungeai,
Pe zece trepte, de suiai.
Pe lângă stâlpii cari erau,
Încă alţi stâlpi se mai găseau,
Unu-ntr-o parte aşezat,
Iar altu-n cealaltă aflat.