1 Spre Templu ne pornirăm noi,
Iar omul măsură apoi,
Toţi stâlpii lui. Eu am văzut
Că şase coţi ei au avut –
Pe-o partea – şi de-asemenea,
Tot şase cealaltă avea.
2 Uşa-n lăţime-a măsurat
Şi zece coţi el a aflat.
Canaturile aşezate,
Deoparte şi de alta-aflate,
Cinci coţi aveau. A măsurat
Templul apoi, şi a aflat
Că-s patruzeci de coţi lungime
Şi douăzeci sunt în lăţime.
3 Când înlăuntru a intrat,
Uşorii uşi-a măsurat
Şi de doi coţi, el i-a găsit.
Uşa, de şase, s-a vădit
Şi-a ei lăţime am văzut
Că şapte coţi doar a avut.
4 A măsurat partea pe care
Templu-naintea sa o are:
Douăzeci coţi avea-n lungime
Şi alţi douăzeci de coţi lăţime.
După ce-aflase câţi coţi sânt,
Mi-a zis: „Ăsta-i Locul prea sfânt!”
5 Omul, apoi, a măsurat
Şi zidul casei şi-a aflat
Că, gros, de şapte coţi, el fuse.
Odăile, pe lături puse,
Cari casa o înconjurau,
Late de patru coţi erau.
6 Odăile-n laturi aflate,
Una pe alta-s aşezate.
Treizeci, în număr, se vădeau
Şi pe trei caturi se-nălţau.
Pe nişte-mbucături aflate
În zid, fuseseră-aşezate.
Îmbucăturile văzute,
Anume se vădeau făcute
Şi-astfel odăile acele
Se sprijineau numai pe ele,
Al casei zid fiind scutit,
Căci pe el nu s-au sprijinit.
7 Odăile ce se aflau
Mai sus, mai mari se dovedeau,
Iar pân’ la ele ajungeai,
Pe ocolite, de suiai,
Pe-o scară ce-a fost întocmită
În jurul casei, şerpuită.
Mai mult loc larg – cum se văzuse –
Casa-n partea de sus avuse.
Din catul cel de jos, urcai
Şi-n cel din mijloc ajungeai
Şi-apoi din cel în mijloc pus,
Urcând, puteai să ajungi sus.
8 O pardoseală, casa-avea
Cari împrejuru-i se-ntindea.
Odăile-n lături aflate,
Pe temelii sunt aşezate
Şi de-o prăjină se vădeau,
Căci şase coţi, în unghi, aveau.
9 Zidul cel împrejmuitor
Al tuturor odăilor
Care în lături s-au aflat,
Gros de cinci coţi s-a arătat.
10 Între odăile-nălţate
Care în lături sunt aflate
Şi-ntre odăile pe care
Casa-mprejurul ei le are,
Era un loc gol ce vădea
Că douăzeci de coţi avea.
11 Odăile-n lături aflate
Aveau uşile aşezate,
Toate, spre locul gol pe care
Casa între odăi îl are.
Locul acela se vădea
Că cinci coţi, în lăţime-avea.
12 Locul cel gol ce era pus
În partea de către apus,
În faţă, o clădire-avea,
Cari şaptezeci de coţi vădea.
Zidul care o-mprejmuise,
Gros, de cinci coţi, se dovedise,
Iar în lungime se vădea
Că nouăzeci de coţi avea.
13 Apoi, când omu-a măsurat
Casa aceea, am aflat
Cum că o sută coţi avea.
Locul cel gol – şi-asemenea,
Clădirea-aflată-n faţa lui
Şi zidurile locului –
La fel erau, căci am văzut,
O sută coţi că a avut.
14 Locul cel gol – şi-asemenea
Lăţimea care o vădea
Casa aceea-n răsărit –
O sută coţi a dovedit.
15 Locul cel gol, de-asemenea,
În faţă, o clădire-avea.
Omul a măsurat apoi,
Clădirea-n partea dinapoi
Şi cu pridvoarele pe care,
Casa, pe-ale ei părţi, le are.
În felu-acesta am văzut,
O sută coţi că a avut.
16 Templul şi casa aşezată
În partea din lăuntru-aflată,
Cu pragurile întocmite,
Ferestrele cele-ngrădite,
Pridvoarele ce se-ntindeau
În jurul lor şi-nconjurau
Cu-n brâu catul odăilor
Din feţele pragurilor,
Cu toate fost-au căptuşite,
Fiind cu lemn acoperite.
De la ferestre, la pământ,
Cu lemn acoperite sânt,
17 Până deasupra uşilor,
Pe partea de la interior,
Pe partea în afară-aflată,
Pe-ntreaga casă totodată.
După măsură, am văzut,
Precum că totul s-a făcut.
18 Cu heruvimi, s-a dovedit,
Şi cu finici, împodobit.
Câteun finic, cum se cerea,
Între doi heruvimi şedea,
Iar heruvimii, am văzut
Că două feţe au avut.
19 Una din feţe se vădea
A fi de om, iar ea privea
Către finicul cel aflat
Pe-o parte a lui aşezat.
Cealaltă faţă se vădea
A fi de leu, şi ea privea
Către finicul cel pe care
Pe partea cealaltă îl are.
În ăst fel, casa – negreşit –
Jur împrejur s-a-mpodobit.
20 Pornind de jos, de la pământ,
Şi pân’ deasupra uşii, sânt
Finici şi heruvimi săpaţi
Şi tot aşa sunt înşiraţi
Pe tot întinsul zidului
Care este al Templului.
21 Uşorii ce în Templu stau,
Cu patru muchii se vădeau.
Locul prea sfânt, cum am văzut,
Ceva, în faţă, a avut
22 Cari drept altar a semănat,
Numai din lemn fiind lucrat.
Trei coţi, altarul, am văzut
Că-n înălţime, a avut.
Doi coţi, avut-a în lungime
Şi încă doi coţi în lăţime.
Omul acela m-a privit
Şi-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Aceasta-i masa Domnului,
Aflată înaintea Lui!”
23 La Templul şi Locul prea sfânt,
Văzut-am că două uşi sânt.
24 Două canaturi se vădea
Că fiecare uşă-avea,
Care se întorceau pe ele,
Adică pe uşile-acele.
O uşă, precum am văzut,
Două canaturi a avut,
Iar cealaltă, de-asemenea,
Două canate-avea şi ea.
25 Ca şi pe zidul Templului,
La fel şi pe uşile lui,
Finici şi heruvimi, săpaţi,
Erau, în rânduri înşiraţi.
Pridvorul cari afară fuse,
Câteva grinzi în faţă-avuse.
Cum am văzut, grinzile-acele
Sunt îmbinate între ele.
26 Erau ferestre îngrădite
Şi cu finici împodobite.
Finicii ce le-mpodobeau,
Pe laturile lor erau.
La fel, pe laturile lui –
Pe cele-ale pridvorului –
Fuseseră finici săpaţi.
Finici mai fost-au încrustaţi
Şi pe odăile pe care,
Casa, în lateral, le are.
Apoi, finici se mai vedeau
Pe grinzile cari sus erau.