1 Omul acela m-a luat
Şi împreună am plecat
Spre curtea din afară-aflată,
În miazănoapte aşezată.
Pân’ la odăile pe care,
‘Nainte-i, locul gol le are,
Ne-am dus apoi şi ne-am uitat.
În acel loc, s-a înălţat
Clădirea care e aflată
În miazănoapte aşezată.
2 Faţa din miazănoapte-n care
Se afla uşa de intrare,
O sută coţi avea-n lungime
Şi numai cincizeci în lăţime.
3 Acolo unde se vădea
Că douăzeci de coţi avea
Curtea cea înlăuntru-aflată
Şi de asemeni – totodată –
În dreptul caldarâmului
Ce încingea, cu brâul lui,
Curtea de-afară, am văzut
Cum că pridvoare au avut
Odăile de sus, aflate
La catu-al treilea aşezate.
Pridvoarele odăilor
Erau pridvor, lângă pridvor.
4 Odăile, eu am văzut
Că-n a lor faţă, au avut
Un loc de trecere, loc care
Doar zece coţi lăţime, are.
De-asemenea, am mai văzut
Că şi un drum au mai avut,
Iar acest drum se dovedea
Că doar un cot lăţime-avea.
Ale odăilor uşi, toate,
Spre miazănoapte-s îndreptate.
5 Odăile cari sus erau,
Decât cele ce se aflau
În catul ce fusese jos,
Mai strâmte sunt, neîndoios,
Căci parte din incinta lor
Aparţinea pridvoarelor.
6 A fi trei caturi se vădeau,
Dar stâlpi, acestea nu aveau,
Spre-a fi asemeni stâlpilor
Care erau ai curţilor.
Odăile cari sus erau,
A fi mai strâmte se vădeau,
Decât odăile pe care
Catul cel mijlociu le are
Şi decât cele ce s-au pus
În catul cel de mai de sus.
7 Zidul aflat la exterior –
Alăturea odăilor
Cele care se ridicară
Spre curtea cea de dinafară –
Cincizeci de coţi se dovedea
Precum că în lungime-avea.
Zidul fusese măsurat
În partea care s-a aflat
Chiar înaintea tuturor
Clădirilor odăilor.
8 Odăile ce se-nălţară
Spre curtea cea de dinafară,
Asemeni zidului erau,
Căci tot cincizeci de coţi aveau.
Însă, lungimea zidului
Aflat în faţa Templului,
O sută coţi a măsurat.
9 După aceea, m-am uitat
Şi sub odăi, eu am zărit
Intrarea de la răsărit
Din curtea din afară-aflată.
10 Am mai privit apoi, şi iată,
Nişte odăi am mai zărit.
Ca zidul de la răsărit –
Zid care, curtea, mărginea –
La fel de gros se dovedea
Zidul odăilor văzute.
Aste odăi au fost făcute
Lângă clădirea înălţată
Şi locul cel gol, totodată.
11 Un loc de trecere-au avut
În faţa lor şi am văzut
Că acest loc se dovedea
Precum că e asemenea
Cu locul gol ce îl aveau
Odăile care erau
În miazănoapte aşezate.
După cum fost-au măsurate,
Erau la fel ca şi lungime,
Precum erau ca şi lăţime.
La fel era ieşirea lor
Şi întocmirea uşilor.
12 De-asemenea, la fel erau
Şi uşile ce le aveau
Odăile cele pe care
Partea de miazăzi le are.
Locul de trecere-a avut
O uşă care s-a făcut
Exact în capul locului
Aflat în faţa zidului
Din partea de la răsărit.
13 Omul acela mi-a vorbit:
„Odăile cele aflate
În miazănoapte aşezate
Şi cele care s-au vădit
Că-n miazăzi s-au construit
La locul gol, să iei aminte
Precum că ele-s odăi sfinte.
Acolo, preoţi vor urca.
Lucruri prea sfinte, vor mânca
Ei, în odăile acele,
Căci pentru ei făcute-s ele.
Ăşti preoţi sunt cei cari, mereu,
Se-apropie de Dumnezeu.
În ele fi-vor aşezate
Lucruri prea sfinte, daruri date
Spre a fi daruri de mâncare;
Puse vor fi vitele care
Sunt date jertfe cu menire
De jertfe pentru ispăşire
Şi vină. Aste odăi sânt
Cuprinse în locul cel sfânt.
14 Atunci când vor intra cu toţi,
În locul sfânt, cei ce-s preoţi
N-o să mai trebuiască, iară,
În curtea cea de dinafară
Să iasă, căci hainele lor –
Pe cari în timpul slujbelor
Le folosesc – vor fi lăsate,
Mereu, în locu-acela, toate,
Pentru că ale lor veşminte
Nu-s simple haine, ci sunt sfinte.
Alte veşminte au să-şi pună
Atunci când oameni se adună
Şi au să meargă-n faţa lor,
În curtea ce-i pentru popor.”
15 După ce fost-a măsurată
Casa cea înlăuntru-aflată,
Cu acel om, eu am ieşit
Pe poarta de la răsărit,
Pe care a înconjurat-o,
Jur împrejur, şi-a măsurat-o.
Pe partea care se aflase
Afară, el o măsurase.
16 Cu o prăjină, a pornit
Spre poarta de la răsărit,
Pe care a înconjurat-o,
Jur împrejur, şi-a măsurat-o.
Locul, aşa cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
17 Tot o prăjină-a folosit
Când, să măsoare, a voit,
Poarta care fusese-aflată
În miazănoapte aşezată.
Locul, aşa cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
18 Tot o prăjină-a folosit
Când, să măsoare, a voit,
Locul în miazănoapte-aflat.
După ce fost-a măsurat,
Locul, aşa cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
19 S-a-ntors, în urmă, şi s-a dus
Până la poarta de apus,
Pe care a înconjurat-o,
Jur împrejur, şi-a măsurat-o,
Iar locul, precum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
20 A măsurat zidul pe care,
În patru laturi, casa-l are.
Jur împrejur, a măsurat
Zidul, căci l-a înconjurat.
Lungimea lui, cum se văzuse,
Cinci sute de prăjini avuse.
Cinci sute de prăjini vădea
Şi în lăţime că avea.
Zidul acel a separat
Locul cari, „sfânt”, a fost chemat,
De locul cel obişnuit
Care, „nesfânt”, era numit.