1 „Iată de ce, eu – Pavel – sânt
Întemniţat, pe-acest pământ,
Al Domnului Hristos Iisus,
Pentru voi, Neamurile, pus…
2 (Măcar de aţi fi auzit,
De faptul că am dobândit
Acea isprăvnicie – eu –
A harului lui Dumnezeu,
Care-mi fusese arătată
Şi cari, faţă de voi, mi-e dată.
3 Astfel, printr-o descoperire
Dumnezeiască, eu am ştire
De-această taină, despre care
V-am scris apoi, la fiecare,
În câteva simple cuvinte.
4 Când le citiţi, luaţi aminte,
Şi-nchipuiţi-vă, mereu,
Priceperea ce o am eu,
Faţă de-această taină mare,
A lui Iisus Hristos şi care,
5 Închisă doar, a fost ţinută,
Făr’ a se face cunoscută
Copiilor oamenilor,
În curgerea vremurilor
Care-au trecut, în felu-n care
Această taină-acum apare,
Prin Duhul, dat doar sfinţilor
Apostoli şi prorocilor,
Cari sunt ai lui Iisus Hristos.
6 Prin ea se-arată, ne-ndoios,
Că Neamurile moştenesc
Cu noi, şi că alcătuiesc
Numai un singur trup apoi,
Parte având, la fel ca noi,
Pentru acea făgăduinţă
Care se face prin credinţă,
Aşa precum fusese spus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus,
Prin Evanghelia Celui Sfânt,
7 Al cărei slujitor, eu sânt,
După măsura harului –
Lucrare a puterii Lui –
Care mi-a fost încredinţat.
8 Mie, celui mai ne-nsemnat,
Dintre toţi sfinţii care sânt,
Îmi este dat, pe-acest pământ,
Ca înspre Neamuri să mă duc,
Pentru ca veşti să le aduc,
De bogăţii ce-s nepătrunse,
Cari, în Hristos, au fost ascunse.
9 În felu-acesta, sunt dator
Ca să descopăr, tuturor,
Isprăvnicia nepătrunsă,
A tainei care-a fost ascunsă,
În veacurile ce-au trecut,
În Dumnezeu, de la-nceput,
Adică în Acel, prin care,
S-a făcut tot ce e sub soare;
10 Astfel, domniile aflate
Şi stăpânirile-aşezate
În locuri care sunt cereşti,
Prin noi, pot ca să afle veşti:
Pot, prin Biserică, s-adune
Ştiri, despre marea-nţelepciune,
Care, de Domnul, e vădită
Şi e nespus de felurită,
11 După un plan veşnic, pe care,
Acesta, în Hristos, îl are.
12 Noi, prin credinţă-n El, avem,
Azi, slobozenia şi putem,
Cu-ncredere – de Dumnezeu –
Ca să ne-apropiem, mereu.
13 Vă rog, din nou, ca nu cumva,
Firea, să-şi piardă cineva,
Din pricină de la acele
Necazuri, ce sunt ale mele,
Pe cari, le sufăr, pentru voi:
Aceasta-i slava voastră-apoi.)
14 Îmi plec genunchi-n faţa Lui,
Adică-n faţa Tatălui
Al Domnului Hristos Iisus,
Care se află-n ceruri, sus,
15 Din cari îşi trage fiecare
Familie, numele ce-şi are,
Chiar dacă sunt de pe pământ –
Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –
16 Ca să Îl rog, ca potrivit
Cu harul Său nemărginit –
Cu bogăţia slavei Sale –
Vouă, să vă arate-o cale,
Prin care-apoi, să reuşiţi,
Omul lăuntric, să-l zidiţi,
Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,
17 Să locuiască-n voi Hristos,
Printr-o credinţă-adevărată,
Cari e în inimi adunată,
Având o temelie tare,
Precum şi-o rădăcină care
Este, în dragoste, aflată;
Şi astfel să puteţi, odată,
18 Ca să pricepeţi, dragii mei –
Cu sfinţii toţi – lărgimea ei
Şi, totodată, adâncimea,
Lungimea şi cu înălţimea.
19 Astfel, o să ajungeţi voi,
Să înţelegeţi, mai apoi,
Dragostea cea nespus de mare,
Pe care doar Hristos o are –
Care întrece-n cunoştinţă
Orişice formă de ştiinţă –
Şi-n urmă, o să vă vădiţi
Precum că plini aveţi să fiţi,
De toată plinătatea care,
Al nostru Dumnezeu o are.
20 Celui cari, prin a Sa putere,
Lucrează-n noi, după plăcere –
Şi care poate face-apoi,
Mai mult decât gândit-am noi,
Sau decât am cerut vreodată –
21 Mereu, slavă să-I fie dată
Şi în Biserică, şi sus,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Din neam în neam, prin ani ce vin,
În vecii vecilor! Amin.”