1 În Persia, înscăunat
Fusese Cir, drept împărat.
În primul său an de domnie,
S-a împlinit o prorocie
Ce Ieremie o făcuse,
Aşa după cum Domnul spuse.
În acel an, Domnu-a trezit
Duhul lui Cir cel ce-a domnit
Peste ţinutul Perşilor.
Atunci, spre ştirea tuturor,
Cir poruncit-a să se scrie
Epistole-n împărăţie
Şi prin viu grai să se vestească
Porunca cea împărătească:
2 „Aşa vorbeşte Cir, cel care,
În Persia, este mai mare:
„Al cerurilor Dumnezeu,
Putere-a dat braţului meu,
Căci ţările de pe pământ
În mâna mea, acuma, sânt.
Iată că Domnul a venit
La mine şi mi-a poruncit,
Grabnic, o casă să-I zidesc.
Vrea, casa, să o construiesc
În Iuda, în cetatea care,
Ierusalim, drept nume, are.
3 Doresc să aflu, mai apoi,
Cine anume, dintre voi,
E din poporul Domnului?
Aceia care sunt ai Lui,
Sunt liberi de-a pleca-napoi,
Iar Dumnezeu fie cu voi!
Deci, la Ierusalim plecaţi
Şi-acolo vreau să ridicaţi
O Casă Domnului pe care
Neamul lui Israel Îl are.
Căci numai Domnul e, mereu,
Adevăratul Dumnezeu,
Iar locul Lui – după cum ştim –
Se află la Ierusalim.
4 În orice loc este vreo viţă –
Ori unde e vreo rămăşiţă –
Ce-i din poporul Domnului,
Toţi cei din partea locului,
Argint şi aur să le dea,
Vite şi-averi de-asemenea.
Pe lângă-acestea, fiecare
O să mai dea daruri pe care,
De bună voie le va face –
Aşa după cum îi va place –
Căci trebuie ca să zidim
O casă, la Ierusalim,
Pentru Cel care e, mereu,
Adevăratul Dumnezeu!”
5 Astfel, toţi capii de familie
Din a lui Iuda seminţie,
Întreg soborul de preoţi
Şi-asemenea Leviţii toţi
Al căror duh s-a dezmorţit
Fiind de Dumnezeu – trezit,
În mare grabă se-adunară
Şi spre Ierusalim plecară,
Să Îi zidească Domnului,
O casă, spre a fi a Lui.
6 Toţi cei care – întâmplător –
Se-aflaseră în jurul lor,
Aur şi-argint le-au dăruit,
Averi şi vite – negreşit –
Precum şi lucruri minunate.
Pe lângă ele, au fost date
Daruri de bună voie, care
Făcute-au fost de fiecare.
7 Cir însuşi a înapoiat,
Uneltele ce le-a luat
Chiar Nebucadenţar cel mare,
Ce-a jefuit Casa pe care,
Domnul, în Iuda, o avuse.
Aceste lucruri erau puse
În casa dumnezeului
Cari se vădea a fi al lui.
8 Cir, cari era stăpânitor
Peste poporul Perşilor,
Le-a scos – atunci – prin Mitredat
Cari vistiernic s-a aflat.
Acesta merse, aşadar,
Şi le dădu lui Şeşbaţar,
Acela cari, peste norod,
În Iuda, fost-a voievod.
Numele ce-l avuse el,
E tălmăcit „Zorobabel”.
9 Iată acum, numărul lor,
Adică al lucrurilor:
Treizeci lighene-au numărat,
Care din aur s-au lucrat;
Cele ce din argint erau,
O mie-n număr se vădeau.
La ele-au fost adăugite
Şi două’şinouă de cuţite.
10 Potirele ce se vădeau
Din aur, doar treizeci erau;
Iar cele din argint făcute,
Fuseseră la patru sute
Zece bucăţi, căci s-au vădit
De-a doua mână, negreşit.
Pe lângă ele, au fost date
Şi-alte unelte. Numărate,
Acestea s-au vădit să fie,
De toate – în număr – o mie.
11 Erau cinci mii şi patru sute
Lucruri din aur doar făcute
Şi din argint. Toate-aşadar,
Luate-au fost de Şeşbaţar,
Din Babilon când a plecat
Înspre Ierusalim, urmat
De către-ntreaga seminţie
Care scăpase din robie.