1 Tocmai în vremea ‘ceea când –
La Casa Domnului – plângând,
Se afla Ezra-ngenuncheat
Şi Domnului I s-a rugat,
În jurul său – cu mic, cu mare –
Se strânse-o-ntreagă adunare
De oameni ai lui Israel.
2 Atunci, fiul lui Iehiel –
Cari se numea Şecania
Şi dintre-ai lui Elam venea –
În felu-acesta i-a vorbit
Lui Ezra: „Am păcătuit
Faţă de Domnul Cel pe care,
Neamul lui Israel Îl are,
Pentru că ne-am amestecat,
Cu cei ce-n ţară s-au aflat.
Ne-am dus după femei străine,
Iar ce-am făcut, nu este bine.
Dar Israel nu a rămas,
Fără nădejde-n acest ceas.
3 Să facem dar, un legământ
Cu Dumnezeul nostru sfânt,
Prin cari să ne legăm apoi,
Că izgoni-vom dintre noi
Femeile neamurilor,
Precum şi pe copiii lor.
Să facem precum Ezra vrea
Şi cum vreţi voi – de-asemenea –
Cei care-aţi arătat, mereu,
Că teamă-aveţi de Dumnezeu.
Să facem totul – se-nţelege –
Aşa precum e scris în Lege.
4 Ezra! Te scoală, te-ntăreşte,
Căci treaba asta te priveşte!
Ia seama dar, acuma, bine,
Că noi – cu toţi – suntem cu tine.
De-aceea, te îmbărbătează!
Ridică-te dar, şi lucrează!”
5 Ezra – atunci – s-a ridicat
Şi-apoi, la sine i-a chemat,
De grabă, pe aceia cari
Se dovedeau a fi mai mari
Peste soborul de preoţi,
Dar şi peste Leviţii toţi.
Apoi, să jure, el îi puse,
Că face-vor precum se spuse.
Cu-atenţie îl ascultară,
Iar după-aceea îi jurară
Că au să facă, negreşit,
Aşa după cum au vorbit.
6 Din faţa Casei Domnului,
La Iohanan – prieten al lui –
Ezra plecă. El e cel care –
Pe Eliaşib, părinte-l are.
În casa lui când a intrat,
Nici n-a băut, nici n-a mâncat,
Căci se vădea foarte mâhnit,
Pentru păcatul săvârşit
De neamul său. El a trimis –
7 În Iuda – soli, prin care-a zis
Ca la Ierusalim să vie
Poporul din împărăţie.
8 Cei care nu îl ascultau
Şi în trei zile nu veneau,
Urmau a fi dezmoşteniţi
De-averi şi-n urmă, izgoniţi
Din adunarea fraţilor
Robiei şi din ţara lor,
Cum hotărâră toţi cei cari,
Peste popor erau mai mari
Şi al bătrânilor sobor.
9 Atunci, bărbaţii din popor –
Din Iuda, cât şi cei ce vin
Din ramura lui Beniamin –
Către Ierusalim plecară
Şi în trei zile se-adunară.
Luna a noua se vădea
Şi-a douăzecea zi, din ea.
Poporu-ntreg s-a adunat,
Pe locul care s-a aflat
În faţa Casei Domnului.
Din înălţimea cerului,
O ploaie rece picura
Şi tot poporul tremura
De frica Domnului Cel Sfânt,
Dar şi de ploaie şi de vânt.
10 Preotul Ezra s-a sculat
Şi-n acest fel a cuvântat:
„Iată că aţi păcătuit,
Atuncea când v-aţi însoţit
Cu fetele străinilor,
Iar pe-al lui Israel popor,
L-aţi făcut şi mai vinovat,
Pentru că nu L-aţi ascultat
Pe-Acela care e, mereu,
Al lui Israel Dumnezeu.
11 Acum, greşeala săvârşită,
Trebuie-a fi mărturisită –
Grabnic – în faţa Domnului
Şi să se facă voia Lui!
Să înţeleagă orişicine,
Că de femeile străine –
Şi de popoarele aflate
În astă ţară aşezate –
Trebuie să se-ndepărteze,
Iar calea lor, să n-o urmeze.”
12 Întreg poporu-a glăsuit:
„Vom face cum ai poruncit!
13 Dar gloata este numeroasă
Şi precum vezi, vremea-i ploioasă.
Afară, nu putem rămâne,
Iar treaba nu-i de azi, pe mâne;
Căci mulţi din noi s-au dovedit
Precum că au păcătuit.
14 Vor rămânea numai cei cari,
Peste familii sunt mai mari.
În urmă, toţi ai noşti’ bărbaţi –
Cari cu străine-s însuraţi –
La timpu-anume stabilit,
Din nou, aici, vor fi venit,
Cu vârstnici, cu judecătorii,
Precum şi cu cârmuitorii
Care se află în cetate,
Până când are-a se abate
Aspra mânie-a Domnului,
De peste-ntreg poporul Lui,
Iscată de astă-ntâmplare.”
15 Doar Ionatan – acela care
Îi este fiu lui Asael –
Având pe Iahzia cu el –
Cari, al lui Ticva, se vădea –
Pe Meşulam şi-asemenea,
Şi pe Şabtai – de neam Levit –
Atuncea s-au împotrivit
Astei păreri, îmbrăţişată
16 De toată lumea adunată.
Ezra – şi cu aceia cari,
Peste familii sunt mai mari –
Au fost aleşi ca să lucreze
Şi lucrul să îl cerceteze.
17 Când luna-ntâia începea,
Fiind întâia zi din ea,
Au isprăvit cu-acei bărbaţi
Care fuseseră-nsuraţi
Cu fete dintr-un alt popor.
18 Astfel, dintre-ai preoţilor
Feciori, unii se dovedeau,
Femei străine, că aveau.
Iată-i dar, pe acei bărbaţi
Cari cu străine-s însuraţi:
Dintre-ai lui Iosua-i cel care,
Pe Ioţadac, părinte-l are;
Din fraţii săi: Maaseia,
Eliezer, Ghedalia
Şi cu Iarib. Ei s-au legat
19 Strângându-şi mâinile de-ndat’,
Să-şi izgonească, fiecare,
Nevestele pe cari le are
Şi să dea jertfa rânduită,
Cari – pentru vină – e menită.
20 De la Iamer, se dovedeau
Că soaţe – din străini – aveau
Hanani şi Zebadia.
21 De la Harim: Maaseia,
Ilie şi cu Iehiel,
Şemaia, Ozia. La fel,
22 Din fiii lui Paşhur, erau:
Elioenai şi îl urmau
Maaseia, cu Ismael,
Eleasa, cu Nataneel
Şi Iozabad. Au fost aflaţi
23 Leviţi cari fost-au însuraţi
Cu fete-ale străinilor.
Iată acum, numele lor:
Chelaia, Iozabad, Şimei,
Chelita, Iuda; după ei
Se mai afla Petahia
Şi Eliezer, de-asemenea.
24 Din cântăreţi, era cel care,
Eliaşib, drept nume, are.
Iată-i pe uşieri, acum:
Uri, Telem şi cu Şalum.
25 Dintre cei care se vădeau
Cum că din Israel erau,
Întâi sunt fiii cei pe care,
În lume, Pareoş îi are:
Benaia şi cu Malchia,
Ramia şi cu Izia;
Apoi, pe a lor urmă vin
Şi Eleazar, cu Miamin,
Iar după ei e Malchia.
26 De-ai lui Elam: Matania,
Cu Zaharia, Ieiel,
Abdi şi Ieremot; la fel,
Ilie se mai dovedea.
27 Din Zadu, e Matania,
Elioenai, Zabad şi-apoi
Eliaşib, cu încă doi:
Primul e, Ieremot, chemat
Şi de Aziza e urmat.
28 Iată-i pe fiii lui Bebai:
Hanania, Zebai, Atlai
Şi Iohanan. Din cei pe care,
29 Bani, urmaşi, în lume-i are,
Primul e Meşulam chemat;
Maluc şi-Adaia l-au urmat
Şi cu Iaşub şi încă doi:
Şeal şi cu Ramot apoi.
30 Dintre feciorii cei pe care,
Pahat-Moab, urmaşi, îi are:
Adna, Chelal, Maaseia,
Benaia, cu Matania,
Binui şi cu Beţaleel
Şi cu Manase. Tot la fel,
31 De la Harim, e Malchia,
Cu Eliezer, cu Işia
Şi cu Şemaia; au urmat
Cel care-i Simeon chemat,
32 Cu Beniamin şi-asemenea
Maluc şi cu Şemaria.
33 Ai lui Haşum feciori urmau.
Iată ce nume ei aveau:
Elifelet, Zebad, Matnai,
Şimei, Manase, Ieremai
Şi cu Matata. Din cei care,
34 Bani, urmaşi, în lume-i are,
Primul e, Maadai, chemat;
El, de Amram, era urmat.
La rând veni apoi Uiel;
35 Benaia fost-a după el,
Cheluhu şi cu Bedia,
36 Eliaşib, cu Vania
Şi Meremot; a mai urmat
37 Cel cari Matania-i chemat;
După acesta e Matnai,
Apoi urmară Iaasai,
38 Bani, Binui şi cu Şimei,
39 Cu Şelemia după ei,
Cu-Adaia şi Natan; urmară
40 Alţi fraţi; aceştia se chemară
Macnadbai şi-apoi Şaşai;
În urma lor era Şarai,
41 Cu-Azareel, cu Şelemia
Şi-asemenea cu Şemaria,
42 Cu Amaria şi alţi doi:
Şalum şi Iosif mai apoi.
43 Din ai lui Nebo fii: Ieiel,
Matitia e după el,
Zebad, Zebina îi urmau,
Iadai şi cu Ioel veneau
După aceea; la sfârşit,
Bebaia doar a mai venit.
44 Bărbaţii ce-au fost înşiraţi,
Cu toţii fuseră-nsuraţi
Cu fete care se vădeau
Că dintre neamuri se trăgeau.
Din ale lor căsătorii,
Mulţi dobândiseră copii.