1 Vrăjmaşii pe care-i avea
Iuda şi de-asemenea
Şi Beniamin, au auzit
Că robii care au venit,
Din nou în ţară se gătesc
Şi un alt Templu construiesc
În cinstea Domnului pe care,
Neamul lui Israel Îl are.
2 Au mers dar, la aceia cari
Peste familii sunt mai mari –
Precum şi la Zorobabel –
Şi le-au vorbit în acest fel:
„Venim, pentru că vrem şi noi,
Să construim, acum, cu voi,
O casă pentru Dumnezeu,
Căci jertfe I-am adus, mereu,
Din vremea-n cari Esar-Hadon
Era-n Asiria, pe tron,
Căci el e cel ce ne-a mutat
Şi-apoi aici ne-a aşezat.”
3 Dar cei mai mari din Israel –
Şi-asemenea Zorobabel
Cu Iosua – nu au voit
Să-i lase şi-astfel le-au vorbit:
„Nu se cuvine să veniţi,
O casă să Îi construiţi
Cu noi alături, Domnului.
Noi vom zidi o casă-a Lui,
Aşa precum Cir împărat
Ne-a poruncit, când am plecat.”
4 Atuncea, oamenii din ţară
Întreg poporul îl speriară,
Împiedicându-l să pornească
Şi-o casă nouă să zidească.
5 Cu preţ de-argint au mituit
Sfetnici, care-au zădărnicit
Lucrarea Casei Domnului.
În timpul împăratului –
Cari peste Persia domnea
Şi care, Cir, drept nume-avea –
În nici un fel nu s-a putut,
Casa ca să se fi făcut,
Până când Dariu a venit
Şi la domnie s-a suit.
6 Când Asuerus se găsea
Drept împărat în Persia –
În vremea lui de început –
O plângere i s-a făcut,
Prin care-nvinuiţi erau
Cei ce-n Ierusalim şedeau,
Precum şi cei ce se aflară
Atunci, în a lui Iuda ţară.
7 Apoi, o vreme a venit,
Când Artaxerxe a domnit.
Atunci, o carte, către el,
Au scris Bişlam, cu Tabeel,
Cu Mitredat şi cu toţi cei
Care în slujbe-au fost cu ei.
Cartea pe care au trimis-o,
În aramaică au scris-o.
8 Iată-i pe cei care au scris
Scrisoarea care s-a trimis
Lui Artaxerxe: mai întâi –
Drept omul cel de căpătâi –
A fost Rehum, acela care
Rangul de dregător, îl are.
De-un logofăt a fost urmat,
Care, Şimşai, era chemat.
9 Rehum şi cu Şimşai aveau
Sprijin la cei ce se vădeau
Tovarăşi ai slujbelor lor;
Aveau şi sprijinul celor
Din Afaras, Din şi Tarpel,
Arfarsatac, Erac – la fel –
Precum şi-al celor cari erau
În Babilon, sau locuiau
La Susa. I-au mai sprijinit
Şi cei care au locuit
La Deha, ori Elam. Pe ei,
10 Îi mai urmau şi toţi acei
Cari în Samaria-s aflaţi
Şi-asemenea cei aşezaţi
În locurile-nvecinate
Cari lângă Râu erau aflate,
Unde-au ajuns să steie dar,
Mutaţi fiind, de Osnapar.
11 Iată dar, ceea ce i-au zis
Lui Artaxerxe, când i-au scris:
„Ai tăi robi, care se găsesc
Chiar lângă Râu şi locuiesc
În vale…” şi-aşa mai departe,
Şi-au început ei, a lor carte.
12 „Află-mpărate că acei
Cari se vădesc a fi Iudei
Şi de la tine au venit,
S-au apucat de construit,
Din nou, cetatea ‘ceea rea
Cari răzvrătită se vădea.
Ziduri, acum, îi construiesc
Şi temelia i-o-ntăresc,
Căci ei zidesc – cum bine ştim –
Cetatea din Ierusalim.
13 Cetatea, au s-o isprăvească
Şi-atuncea n-au să mai plătească
Nici bir, nici dare. Nimenea,
În urmă, nu va mai avea
Dreptul de trecere. Să ştii
Că ale tale visterii,
În ăst fel, au să suferească,
Pentru că au să sărăcească.
14 Dar pentru că noi nu uităm
Că suntem cei care mâncăm
Sarea din curţile domneşti,
Nu vrem ca tu să sărăceşti.
Nu vrem ca să fii păgubit
Şi drept urmare te-am vestit
De cele ce s-au petrecut,
Să ştii apoi, ce-ai de făcut.
15 Noi te rugăm să cercetezi
În cronici şi-atunci ai să vezi
Că încă din vremea străbună,
Astă cetate n-a fost bună.
Mereu fusese răzvrătită.
De-aceea fost-a nimicită.
16 Să ştii că de-au să izbândească,
Din nou, cetatea s-o zidească,
Dacă va fi împrejmuită,
Fiind de ziduri întărită,
Tu – peste Râu – nu vei putea,
Vreo stăpânire-a mai avea.”
17 Iată răspunsul ce-a fost dat
De către marele-mpărat,
Pentru Rahum – acela care,
Rangul de dregător îl are –
Pentru cel care-i aşezat
Drept logofăt, Şamşai chemat,
Pentru toţi cei din slujba lor,
Pentru-al Samariei popor
Şi pentru cei care-au fost aduşi
Şi dincoace de Râu sunt puşi:
„De sănătate, s-aveţi parte.
18 Aflaţi dar, că a voastră carte,
În faţa mea a fost citită,
Aşa cum fost-a întocmită
19 Şi a avut aste urmări:
Am pus, de-ndată, cercetări
Ca să se facă, şi-am văzut
Cum că dreptate aţi avut.
Astă cetate, ne-ncetat,
Din vremuri vechi, s-a răsculat
În contra împăraţilor
Care-au supus al ei popor.
20 Aşa după cum bine ştim,
Şezut-au la Ierusalim
Mari împăraţi, cari s-au vădit
Puternici, căci au stăpânit
Ţara de dincolo de Râu
Şi i-au ţinut, pe toţi, în frâu.
Ăşti împăraţi, biruri, luau
Precum şi dări. Ei mai primeau
Şi plata ce se dă acum,
Ca drept de trecere, pe drum.
21 De-aceea, vreau ca să porniţi,
Degrabă, şi să porunciţi
Acelor oameni, să-nceteze
Ca la cetate să lucreze,
Până când ei, din partea mea,
O învoire vor avea.
22 Să nu v-abateţi, negreşit,
De la tot ce v-am poruncit,
Ca nu cumva să se sporească
Ăst rău şi să pricinuiască
O pagubă-mpăraţilor
Aflaţi în fruntea Perşilor.”
23 Îndată ce a fost citită
Scrisoarea care-a fost primită
Din partea împăratului,
Rehum şi toţi oamenii lui –
Şimşai adică, şi toţi cei
Cari sunt în slujbe, ca şi ei –
Către Ierusalim porniră,
Unde, cu sila, îi opriră
Pe meşteri, să mai construiască.
24 Ei trebuit-au să oprească
Lucrarea Casei Domnului.
N-au mai lucrat la Casa Lui,
Până când Dariu, împărat,
În Persia s-a ridicat
Şi până când, la-mpărăţie,
De doi ani el avea să fie.