1 Proroci, atuncea, se găseau,
Care în Iuda proroceau
În Numele Cel Sfânt pe care
Domnul lui Israel Îl are.
Hagai, întâiul se numea,
Iar după el, cel ce venea,
Fusese Zaharia, care,
Pe Ido, drept părinte-l are.
2 De-ndat’, atunci, Zorobabel –
Cari fiu îi e lui Şaltiel –
Şi Iosua – acela care,
Pe Ioţadac, părinte-l are –
Către Ierusalim plecară,
Unde – din nou – se apucară
Să-nalţe Casa Domnului.
Cu ei, erau prorocii Lui,
Care mereu i-au însoţit
Şi ajutor le-au dăruit.
3 Peste poporul adunat,
Cari dincolo de Râu a stat,
Era – pe-atunci – un dregător,
Pus de-mpărat, stăpânitor.
Acesta se chema Tatnai.
Cu el erau Şetar-Boznai,
Precum şi cei ce se vădeau
Că-n slujbă-i întovărăşeau.
Toţi, la Ierusalim, plecară
Şi-n felu-acesta întrebară:
„Dar cine v-a îngăduit
Să v-apucaţi iar, de zidit
Casa şi zidurile care
Cetatea-n jurul ei le are?
4 Ia spuneţi voi, cum se numesc
Aceia care construiesc
Această casă, de îndat’?”
5 Dar Domnul Însuşi le-a purtat
De grijă-atunci, bătrânilor
Din al lui Israel popor.
Astfel, ei nu s-au învoit
Ca lucrul să îl fi oprit,
Ci să lucreze, i-au lăsat,
Pe cei care s-au apucat,
Până când vor avea să-i scrie
Lui Dariu şi aveau să vie
Poruncile din partea lui,
Asupra sorţii lucrului.
6 Iată dar, ce a scris Tatnai
Şi-asemenea Şetar-Boznai,
Precum şi cei din Arfarsac,
Cu cari tovărăşie fac.
Aceştia toţi se dovedeau
Că dincolo de Râu şedeau.
7 Iată cuvintele trimise,
Cari – în scrisoare – au fost scrise:
„Către-mpăratul Dariu, care
Este în Persia, mai mare:
La început, noi, împărate,
Îţi dorim multă sănătate!
8 Află că-n Iuda am plecat
De-ndată ce noi am aflat
Că a-nceput a fi-nălţată
Casa cari este închinată
Lui Dumnezeu, Acela care
E Dumnezeul Cel mai mare.
Casa care s-a început –
Aşa după cum am văzut –
Din piatră are-a fi zidită,
Cari mai întâi va fi cioplită.
Iar în pereţi, când se lucrează,
Lemne de cedru se aşează.
Lucrul se face repejor
Şi izbuteşte-n mâna lor.
9 Noi, pe bătrâni, i-am căutat
Şi-n acest fel i-am întrebat:
„Dar cine v-a îngăduit
Să v-apucaţi iar, de zidit,
Casa şi zidurile care
Cetatea-n jurul ei le are?”
10 Aflat-am numele celor
Care se află-n fruntea lor,
Căci – acest lucru – noi am vrut,
Ca să ţi-l facem cunoscut.
11 După ce noi i-am întrebat,
Iată dar, ce răspuns ne-au dat:
„Pe Dumnezeul cerului,
Precum şi al pământului,
Necontenit noi Îl slujim
Şi de aceea-I construim,
Iarăşi, o casă anumită,
Precum de mult a fost zidită.
Aflaţi că-n timpu-ndepărtat,
A fost un mare împărat
În Israel, care zidise
Casa, şi care-o isprăvise.
12 Părinţi noşti’ n-au ascultat
De Domnul, iar El i-a lăsat
S-ajungă-n felu-acesta dar,
Robiţi de Nebucadenţar,
Cel care a urcat pe tron,
Ca împărat, în Babilon.
13 Când Cir ajunse împărat –
În primul an – porunci a dat,
A se zidi o Casă, iară,
Lui Dumnezeu, la Iuda-n ţară.
14 Cir însuşi a înapoiat
Uneltele ce le-a luat
Chiar Nebucadenţar cel mare,
Ce-a jefuit Casa pe care,
Domnul, în Iuda, o avuse.
Aceste lucruri erau puse
În templul dumnezeului
Ce se vădea a fi al lui.
Din aur ele-au fost lucrate
Şi din argint au fost turnate.
Aceste lucruri, aşadar,
Date au fost lui Şeşbaţar,
Pe care-l puse dregător,
Peste-al lui Israel popor.
15 Când i le-a dat, i-a poruncit:
„Acum, vei merge, negreşit,
Şi la Ierusalim aşezi –
În Templul ce ai să-l durezi –
Aceste lucruri. Domnului,
Îi veţi zidi o Casă-a Lui,
Pe locu-n care se vădea
Că vechea Casă se găsea.”
16 Atuncea, acest Şeşbaţar
Porni ca să zidească iar,
Casa, la fel precum o ştim
Că fost-a în Ierusalim.
Din vremea ‘ceea se lucrează,
Dar lucrul nu înaintează,
Iar Casa care-i închinată
Lui Dumnezeu, nu-i terminată.”
17 Dacă-mpăratul o să vrea
Să cerceteze, va putea,
La visteriile pe care
În stăpânire el le are –
La Babilon – ca să găsească,
De-i vreo poruncă-mpărătească,
Dată de Cir, să-ngăduim,
În Iuda, la Ierusalim,
O casă ca să se ridice
Pentru Cel despre cari se zice
Că este şi va fi, mereu,
Adevăratul Dumnezeu.
Iar împăratul, pentru noi,
Să scrie un răspuns apoi,
Să ştim dar, hotărârea lui,
Asupra Casei Domnului.”