1 Dariu – atunci – porunci a dat,
Spre a se cerceta de-ndat’,
Casa scrisorilor, căci ea,
În visterie, se găsea.
2 Astfel, a fost descoperit
Un sul, care a fost găsit
În capitala Mediei.
Ahmeta, e numele ei.
Cu multă vreme înainte,
Pentru aducere aminte,
Sulul fusese scris. În el,
Se însemnase-n acest fel:
3 „În primul an, când – împărat –
Fusese Cir înscăunat,
A dat poruncă-mpărătească,
Voind ca să se construiască,
În Iuda, iar, Casa pe care
Domnu-n Ierusalim o are.
Porunca dată de-mpărat,
În felu-acesta a sunat:
„Casa va fi zidită iară,
Pe locul ei, la Iuda-n ţară.
Va fi un loc, ca să se ducă
Poporul, jertfe, să aducă.
Se va zidi o temelie
Cari tare trebuie să fie.
Şaizeci de coţi s-aibă lăţime,
Şi tot şaizeci în înălţime.
4 Trei rânduri trebuiesc zidite,
Din pietre ce vor fi cioplite,
Iar ultimul – de la sfârşit –
Din lemn nou fi-va rostuit.
Din visteria-mpărătească,
Urmează ca să se plătească
Tot ceea ce va trebui,
Când Casa se va construi.
5 Mai mult, vor fi înapoiate
Uneltele ce-au fost luate
De Nebucadenţar cel mare,
Ce-a jefuit Casa pe care,
Domnul, în Iuda, o avuse.
Aceste lucruri au fost puse
În templul dumnezeului
Ce se vădea a fi al lui.
Din aur ele-au fost lucrate
Şi din argint au fost turnate.
Uneltele vor fi aduse –
Din Babilon – şi vor fi puse
În Templul din Ierusalim
Cari pentru Domnul îl zidim.”
6 Acum, Tatnai – cari dregător
E pus peste acel popor
Cari dincoace de Râu a stat –
Cu cel care este chemat
Şetar-Boznai şi cu acei
Din Afarsac – ce sunt cu ei –
Să se îndepărteze-ndată,
De locu-n care-i înălţată –
În Iuda – Casa Domnului.
7 Lucrările, la Casa Lui,
Trebuie-a merge înainte.
La ele vor lua aminte
Toţi vârstnicii Iudeilor,
Precum şi dregătorii lor,
Iar Casa fi-va ridicată
Pe locu-n care-a fost, odată.
8 Iată porunca dată vouă,
Pentru această Casă nouă,
Căci vreau să ştiţi, de la-nceput,
Ce veţi avea voi, de făcut,
Faţă de vârstnicii pe care
Neamul lui Israel îi are,
Ca sprijin să primească-apoi,
La lucrul Casei, de la voi:
Ceea ce fi-va cheltuit,
Va trebui a fi plătit
Din birurile adunate
De la ţinuturile-aflate
Chiar lângă matca Râului,
De partea cealaltă a lui.
Din avuţia-mpărătească,
Va trebui să se plătească
Tot ce s-a cheltuit. Luaţi,
Birul acela şi îl daţi
La meşteri, ca să se lucreze,
Iar lucrul să nu înceteze.
9 Apoi, ce lucruri trebuiesc,
Arderi de tot când se jertfesc
Pe-altarul Dumnezeului
Cari este Domn al cerului –
Adică, grâu, berbeci sau miei,
Vin, untdelemn, sare, viţei –
La preoţi trebuie să daţi,
Zi după zi. Seamă luaţi,
Să nu se-ntâmple dar, cumva,
Să le lipsească-apoi, ceva,
10 Căci jertfe de un bun miros,
Ei vor aduce, drept prinos,
Pentru Cel care e mereu,
Al cerurilor Dumnezeu
Şi-au să se roage, Domnului,
Pentru-mpărat şi fiii lui.
11 Iată acum, ce poruncesc,
Pentru cei care îndrăznesc
Să-ncalece-al meu cuvânt: De-ndată,
Din casa lor va fi luată
O grindă, ca să-i spânzuraţi
Pe cei cari fi-vor vinovaţi.
Într-o grămadă de gunoi,
Casa le-o veţi preface-apoi.
12 Iar Dumnezeu, Acela care
Şi-a pus Numele Său Cel Mare
În acest loc să locuiască,
De-acuma o să se-ngrijească
De-a răsturna orice-mpărat,
Sau neam, care va fi călcat
Cuvântul meu, voind să strice
Clădirea ce-o să se ridice,
Spre slava Celui cari, mereu,
E-adevăratul Dumnezeu.
Iată, eu – Dariu – am vorbit
Şi-aste porunci le-am rânduit.
A mea poruncă-mpărătească,
Întocmai, să se împlinească!”
13 Atunci, Tatnai – cari dregător
Fusese peste-acel popor
Cari dincolo de Râu a stat –
Cu cel care era chemat
Şetar-Boznai şi cu acei
Care în slujbă-au fost cu ei,
Întocmai au îndeplinit
Ceea ce Dariu-a poruncit.
14 Astfel, Iudeii isprăviră
Casa, aşa cum prorociră
Hagai, cu Zaharia care,
Pe Ido, drept părinte-l are.
După porunca Domnului,
Ei isprăviră Casa Lui,
Făcând precum a poruncit
Şi Cir – atunci când a domnit –
Şi Artaxerxe – când şedea
Ca împărat, în Persia –
Precum şi Dariu, când a stat,
Pe scaunul de împărat.
15 Casa se isprăvise dar,
Când a-nceput luna Adar,
Mai înainte să apună
A treia zi din acea lună,
Iar Dariu, şase ani, făcea,
De când domnea, în Persia.
16 Apoi, fiii lui Israel,
Cu preoţi şi Leviţi – la fel –
Cu toţi ceilalţi fii din robie,
Au împlinit – cu bucurie –
Sfinţirea Casei Domnului.
17 Pentru sfinţirea Casei Lui,
S-au dat o sută de viţei,
S-au dat şi patru sute miei,
Iar toţi berbecii ce-au fost daţi,
La două sute-s număraţi.
S-au dat şi jertfe cu menire
De jertfe pentru ispăşire.
Deci doisprezece ţapi s-au dat
Drept ispăşire de păcat,
Câte un ţap de fiecare
Din seminţiile pe care
Le are neamul Israel.
18 Leviţii, preoţii – la fel –
În cete fost-au împărţiţi,
Căci trebuit-au rânduiţi
Ca la Ierusalim, mereu,
Să facă, pentru Dumnezeu,
Slujba, aşa precum s-a zis
Şi după cum Moise a scris.
19 În luna-ntâi, când începea
A paisprezecea zi din ea,
Fiii robiei s-au gătit
Şi Paştele au prăznuit.
20 Întreg soborul de preoţi –
Şi-asemenea Leviţii toţi –
În acel timp fiind curaţi,
Paşti au jertfit, pentru-ai lor fraţi
Care atunci, precum se ştie,
Scăpat-au din a lor robie.
De-asemeni, Paşti au mai jertfit,
Pentru ei înşişi, negreşit.
După ce jertfele s-au dat,
Au stat cu toţi de au mâncat
21 Paştele-acelea, iar cu ei
S-au adunat apoi, şi-acei
Care atunci se depărtară
De urâciunile din ţară,
Căci s-au unit, voind, mereu,
Să-L caute pe Dumnezeu.
22 Astfel, acel întreg popor,
Serbările azimilor,
O săptămână le-au ţinut
Şi bucurie au avut,
Pentru că Domnul îl făcuse
Pe împăratul ce-l avuse
Asiria, să sprijinească
Lucrarea şi să isprăvească
Zidirea Casei cea pe care,
Domnul lui Israel o are.