1 Când Artaxerxe stăpânea
Peste întinsa Persia,
Ezra, în ţară, a venit.
Al său părinte e numit
Seraia. Spiţa neamului
Arată că-i şi fiul lui
Azaria şi Hilchia,
2 Şalum, Ţadoc – şi-asemenea –
Şi al lui Ahitub, urmând –
3 Apoi – Amaria la rând;
În urmă, Ezra se vădea
Drept fiu al lui Azaria
Şi Meraiot şi-apoi – la fel –
4 Al lui Zerahia, e el.
Fiu al lui Uzi, s-a vădit,
Fiu al lui Buchi, negreşit,
5 Şi al lui Abişua, dar
Şi al lui Fineas, Eleazar,
Şi-al lui Aron – într-un sfârşit –
Cari mare preot s-a vădit.
6 Ezra, din Babilon, venise.
În Legea ce o dăruise
Domnul lui Moise, s-a vădit
Că este foarte iscusit.
El fost-a însoţit, mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
De-aceea, el a căpătat
Tot ce-a cerut, de la-mpărat.
7 Când Artaxerxe împlinea
Ani şapte de când stăpânea,
Plecară mulţi Israeliţi,
Cu ai lor preoţi şi Leviţi,
Cu slujitorii Templului,
Apoi cu uşierii lui
Şi cu cei care s-au vădit
Drept cântăreţi. Ei au pornit,
În grabă, şi s-au îndreptat
Către Ierusalim, de-ndat’.
8 A cincea lună se-mplinea,
Iar anu-a fost al şaptelea,
De când ajunse ca să fie
Pus Artaxerxe, la domnie.
În acel timp, Ezra pornise
Şi la Ierusalim, venise.
9 Când luna-ntâia începea –
Fiind întâia zi din ea –
Ezra, din Babilon, ieşise
Şi spre Ierusalim pornise.
A cincea lună începea –
Fiind întâia zi din ea –
Când Ezra, drumul, şi-l sfârşise,
Căci la Ierusalim sosise.
El fost-a însoţit, mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
10 Când la Ierusalim s-a dus
Ezra, în inimă, şi-a pus
Să îl înveţe, pe popor,
Poruncile Domnului lor,
Aşezând Legea Domnului,
În mijlocul neamului lui.
11 Iată dar, ceea ce a scris
Chiar Artaxerxe, când trimis
Fusese Ezra-n Israel.
Scrisoarea lui suna astfel:
12 „Eu, Artaxerxe, aşezat,
Peste-mpăraţi, drept împărat,
Către cel care-i iscusit
În Legea Domnului, vădit
Preot a fi şi cărturar,
Cari este Ezra. Aşadar,
13 Porunci am dat de-a fi lăsaţi
Toţi cei care au fost luaţi
Din Israel – şi sunt la mine –
Să plece, dacă vor, cu tine.
Dacă sunt preoţi şi Leviţi
Aflaţi aici, sunt învoiţi
Ca la Ierusalim, ‘napoi,
Cu tine a pleca apoi.
14 Tu eşti trimis, de împărat
Şi de-ai săi sfetnici – totodat’ –
Care, în număr, şapte sânt
Şi au rostit acest cuvânt.
În Iuda, la Ierusalim,
Tu ai să mergi, căci noi dorim
Să cercetezi ţara de-ndată,
După cum cere Legea dată
De Dumnezeu. Noi ştim prea bine,
Că Legea e în mâini la tine.
15 Argintul ce l-ai căpătat
Şi aurul ce ţi-a fost dat –
Din partea împăratului,
Precum şi-a sfetnicilor lui –
Îl duci dar, în Ierusalim,
Pentru că noi îl dăruim,
Din inimă, pentru Acel
Care e Domn, în Israel.
16 Apoi, argintul cel pe care
Ţinutul Babilon îl are –
Cu al său aur – însoţit
De ceea ce-a fost dăruit
De bună voie, de popor,
Precum şi de preoţii lor,
Vei duce la Ierusalim.
Acestea toate, poruncim
Să fie date Domnului,
Pentru folosul Casei Lui.
17 Cu-argintul ce îl dobândeşti,
Trebuie ca să târguieşti
Apoi, berbeci, precum şi miei
Şi de asemeni şi viţei.
Să iei şi lucrurile care
Sunt pentru jertfa de mâncare
Şi băutură, să le duci –
Când la Ierusalim te duci –
Pe-altarul Casei Domnului,
Spre cinstea şi spre slava Lui.
18 Cu-argintul ce va rămânea –
Şi aurul de-asemenea –
Să faci după a ta ştiinţă,
După cum crezi de cuviinţă,
Că este voia Domnului.
19 Vei pune înaintea Lui,
Uneltele ce-ţi vor fi date,
Unelte ce au fost aflate
În slujba Casei cea pe care,
Al vostru Dumnezeu o are.
20 Ce cheltuieli au să mai fie,
Le vei plăti din visterie.
Am dat porunci să se plătească –
Din visteria-mpărătească –
Tot ceea ce va fi văzut
Precum că trebuie făcut
La lucrul Casei cea pe care
Al vostru Dumnezeu o are.
21 Eu, Artaxerxe, aşezat
Pe scaunul de împărat,
Porunci trimis-am tuturor –
Adică visteriilor
De dincolo de Râu – să ştie
Că Ezra are ca să vie,
Curând, în a lui Iuda ţară,
Şi să-i dea tot ce o să ceară.
22 O sută de talanţi găseşti,
Cari din argint o să-i primeşti.
Din grâu, are să ţi se dea
O sută cori; de-asemenea,
Din vin şi untdelemn – în baţi –
Câte o sută-ţi vor fi daţi,
Iar sare, voie vei avea,
Fără oprelişti, cât vei vrea.
23 Să se-mplinească, negreşit,
Tot ceea ce a poruncit
Acela care e, mereu,
Al cerurilor Dumnezeu,
Ca nu cumva să vină-apoi
A Lui mânie, peste noi!
24 Vă facem cunoscut, să ştiţi
Că peste preoţi şi Leviţi
Sau uşieri şi cântăreţi,
Să puneţi biruri, nu puteţi.
Nici dări, nici vamă – negreşit –
Să puneţi nu e-ngăduit,
Pe slujitorii Templului,
Aflaţi în slujba Domnului.
25 Tu, Ezra, ai să rânduieşti –
Cu-nţelepciunea ce-o vădeşti
Din partea Celui cari, mereu,
E-adevăratul Dumnezeu –
În urmă, nişte dregători.
Vei pune şi judecători,
Cari dincolo de Râu, să fie.
Aceştia trebuie să ştie
Să judece poporu-n toate
Şi să-mpărţească-apoi dreptate,
Cum cere Legea Domnului.
Fă cunoscută Legea Lui,
La toţi cei care se vădesc
Că-n neştiinţă se găsesc.
26 Acela care îndrăzneşte
Şi-ntocmai nu îndeplineşte
Această Lege-a Domnului –
Şi legea împăratului –
Are să fie surghiunit,
La moarte fi-va osândit,
O gloabă va avea de dat
Sau fi-va-n temniţă-aruncat.”
27 Să binecuvântăm, mereu,
Pe-al nostru Domn şi Dumnezeu,
Acela care a lucrat
La inimă, la împărat,
Spre a slăvi Casa pe care
Domnu-n Ierusalim o are!
28 Să fie binecuvântat
Domnul, care a îndreptat,
Asupra mea, bunăvoinţa –
Şi-asemenea – îngăduinţa
Din partea împăratului,
Apoi şi-a sfetnicilor lui,
Precum şi-a tuturor cei cari,
În a lui ţară, sunt mai mari!
Eu, Ezra, întărit mereu,
De către-al nostru Dumnezeu,
Pe căpeteniile care
Neamul lui Israel le are,
Le-am adunat, ca să pornim,
Cu toţii, spre Ierusalim.